Se poate ca cineva să fie atât de absorbit de munca sa, încât să-și neglijeze familia?
Omul trebuie numai să-şi iubească munca sa, iar nu să se îndrăgostească de ea. Dacă nu-şi va iubi munca sa, se va obosi îndoit, atât trupeşte, cât şi sufleteşte.
Părinte, se poate ca cineva să fie absorbit atât de mult de munca sa, încât să-şi neglijeze familia etc?
Omul trebuie numai să-şi iubească munca sa, iar nu să se îndrăgostească de ea. Dacă nu-şi va iubi munca sa, se va obosi îndoit, atât trupeşte, cât şi sufleteşte, şi atunci repaosul trupesc nu-l odihneşte, pentru că este obosit sufleteşte. Iar tocmai această oboseală sufletească este cea care îl răpune pe om.
Atunci când cineva lucrează cu toată inima şi este bucuros, este odihnit sufleteşte şi nu mai simte oboseala trupească.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, Traducere din limba greacă de ieroschim. Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 183)