A comunica înseamnă a pune în comun ceea ce vrem să transmitem, folosind registrele şi demersurile comunicării. Termenul de comunicare a fost utilizat începând cu secolul al XIV-lea cu sensul de "a pune în comun", "a fi în relaţie", "a împărtăşi", având la origine latinescul "communis".

Comunicăm informaţiile, evenimentele, emoţiile sau sentimentele, felul în care am resimţit un eveniment sau o situaţie, credinţele, realitatea, imaginarul şi simbolicul. A înţelege se referă la identificarea sau intuirea registrului din care a fost transmis mesajul (real, imaginar, simbolic) şi conştientizarea registrului prin care percepem noi acel mesaj; a nu spune se referă la posibilitatea de a rămâne în intimitatea noastră şi nu se confundă cu reprimarea a ceea ce dorim să spunem.

În orice comunicare suntem întotdeauna trei

Partenerii de comunicare au posibilitatea să creeze o relaţie sănătoasă în care se pot afirma ca persoane diferite şi îşi pot dezvolta încrederea în sine şi autonomia, sau pot rămâne într-o relaţie infantilizantă în care există violenţă, neîncredere, dependenţă. Din nefericire, învăţăm nespus de multe lucruri în viaţă: matematică, limbi străine, astronomie… Dar nu învăţăm să comunicăm, să ne afirmăm fără violenţă, să exprimăm ceea ce simţim.

Plecând de la aceste observaţii, psihosociologul francez Jacques Salomé a pus bazele unei pedagogii a comunicării, care are ca scop facilitarea unor relaţii pline de viaţă şi ecologice. ESPERE (Energie Specifică pentru o Ecologie Relaţională Esenţială) este denumită "metodă", întrucât se poate învăţa şi transmite, pentru că instrumentele ei pot fi folosite în mod concret şi pentru că rezultatele aplicării acestora sunt vizibile în viaţa de zi cu zi. Metoda se bazează pe premisa că în orice comunicare suntem întotdeauna trei: eu, celălalt şi relaţia.

Pentru Jacques Salomé relaţia sănătoasă şi relaţia infantilizantă sunt două modalităţi de a ne exprima, pornind de la felul în care cerem, dăm, primim şi refuzăm. Dacă vom şti să cerem, să dăruim, să primim şi să refuzăm, atunci vom putea avea relaţii creative; în caz contrar vom propune relaţii infantilizante.

Astfel, sunt descrise 5 fenomene caracteristice relaţiilor infantilizante care formează ceea ce a denumit el - sistemul SAPPE. Acestea sunt: Ameninţările, Devalorizările/Descalificările, Culpabilizarea şi Şantajul. Aceste fenomene au ca efect menţinerea relaţiilor de tip dominator/dominat, amplifică comparaţiile cu un model, limitând astfel capacităţile proprii, creând dependenţe, lipsă de iubire şi încredere în sine, violenţă sau reacţii agresive. Ele reprimă sentimentele şi dorinţele. Sunt frecvent folosite în comunicarea noastră de zi cu zi, ne împiedică să ne afirmăm, să ne exprimăm clar şi cu încredere opiniile, produc frustrări şi teamă.

A relaţiona şi regulile de igienă relaţională

Ieşirea din sistemul SAPPE prin însuşirea metodei ESPERE poate fi o premisă, o viaţă împlinită, în care „a te schimba nu înseamnă a deveni un altul, ci a rămâne ceea ce eşti acceptându-te.” Relaţia sănătoasă este aceea în care există cereri clare, propuneri deschise, invitaţii, refuzuri, stimulări, entuziasm, proiecte şi vise; este o relaţie unde sunt evitate judecăţile de valoare, culpabilizarea, injuncţiile, unde se vorbeşte cu celălalt şi nu despre celălalt. Toate acestea se pot învăţa şi dezvolta, dacă ţinem cont de regulile de igienă relaţională. Aceste reguli stau la baza conceptelor de structurare a comunicării şi a relaţiilor interpersonale, descrise de Jacques Salomé în metoda ESPERE.

Filosofia ESPERE ne vorbeşte despre cele şapte nevoi relaţionale fundamentale, cu ajutorul carora putem fi hrăniţi din punctul de vedere al relaţiilor pe care le dezvoltăm:

- nevoia de a visa că mâine va fi mai bine ca azi;

- nevoia de a fi recunoscut aşa cum sunt, nu cum şi-ar dori ceilalţi să fiu;

- nevoia de a şti că pot face ca lucrurile să meargă mai bine;

- nevoia de a fi înţeles în modul în care mă exprim;

- nevoia de a mă exprima prin cuvintele mele;

- nevoia de intimitate, de un spaţiu şi un timp care să îmi aparţină;

- nevoia de a fi valorizat.

Mesaje toxice/mesaje cadou

În procesul comunicării, creatorul acestei metode a descoperit două tipuri de mesaje:

1. Mesajele toxice sunt acele mesaje care provoacă răni, îl fac să sufere pe celălalt, provocându-i o pierdere a stimei de sine, îndoială, fiind energetivore. De exemplu: descalificările, rănile, injuriile.

2. Mesajele cadou sunt reprezentate de acele mesaje care hrănesc, dinamizează, amplifică stima de sine, fiind energetigene.

Singurul gând pe care-l am acum, după o expunere succintă a acestei fascinante metode de comunicare este: „Cum s-ar schimba oare viaţa noastră şi implicit cea a copiilor noştri, dacă am încerca să aplicăm, măcar o parte a tehnicilor propuse nouă, prin această metodă?”.

Răspunsul meu, chiar dacă la nivel imaginar, e unul care-mi dă puterea de a trece prin culoarul strâmt al cunoaşterii, pentru a gusta din bucuria relaţiilor sănătoase. Dacă acum aveţi acelaşi gând, porniţi la drum şi nu uitaţi că pe căile succesului pândesc şi deziluziile. Cine lăcrimează şi continuă e aproape întotdeauna un învingător. Şi dacă în acest parcurs Îl poftim şi pe Dumnezeu să ni se alăture, atunci vom putea vorbi de clipe binecuvântate.