Credința fanatică este credința care urăște pe alții în numele lui Dumnezeu și nu are la bază dreapta socoteală.

Are un elan în toate: în post, în nevoință, în milostenie, în lepădarea de sine, în metanii, dar n-are dreaptă socoteală în ceea ce face. Fanaticul este asemenea cu un om care încarcă o mașină cu fel de fel de bunătăți și pe urmă îi dă drumul la o vale mare, fără frână. Se duce și unde ajunge, se răstoarnă. Gata! Așa-i credința fanatică. Deci este o credință care nu are echilibru, o credință fără dreaptă socoteală. O ia într-o parte și mai încolo se răstoarnă.

Nu așa! Toată fapta bună trebuie s-o conducă dreapta credință în Iisus Hristos și dreapta socoteală sau cumpăna dreaptă. Dumnezeiasca Scriptură zice: „Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga. Calea de mijloc este cale împărătească”.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Călăuză în Credința Ortodoxă, Editura Episcopiei Romanului, 2000, p. 97)