Fapta bună cere îndreptarea ei...
Nu este cu putinţă a birui patimile, dacă nu, mai întâi, fapta bună o vom îndrepta.
Frumos eşti cu chipul, având trupul puternic şi eşti împodobit cu coroană? Dar nu ai ajuns la măsurile împăratului David, care, smerit cugetând, zicea: „Iar eu sunt vierme şi nu om" (Psalmul 21,6).
Ai cunoştinţă, înţelepciune şi înfrânare? Dar nu ai ajuns la măsura celor trei tineri şi a Proorocului Daniil, care zicea: „Ţie, Doamne, dreptatea şi nouă ruşinea feţei, ca ziua aceasta” (9, 7), iar tinerii aceia ziceau: „Cu suflet zdrobit şi cu duh de smerenie să fim primiţi și, dacă drepţii atâta smerenie au arătat, în ce fel se cuvine să fim noi, păcătoşii? Că a se înălţa şi înalt a cugeta, este cuget trupesc, după cuvântul Apostolului: „Dacă după trup vieţuiţi, veţi muri, iar dacă prin Duhul faptele trupului le omorâţi, veţi trăi” (Romani 8, 13). Şi nu este cu putinţă a birui patimile, dacă nu, mai întâi, fapta bună o vom îndrepta.
(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 103)
Curăția minții aduce lumină în suflet
Treptele desăvârșirii credinței
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro