1) Să-ţi recunoşti neputinţa, ticăloşia şi nimicnicia ta; asumă-ți că tu, prin tine însuţi, nu eşti nimic - ca un pom uscat, care nu poate da nici un rod;

2) (învaţă) smerenia;

3) Să atribui Unuia Dumnezeu orice faptă bună pe care ai făcut-o sau o faci, ca nu cumva să-ţi însuşeşti lucrarea Lui şi să-I răpeşti slava; astfel nu vei păcătui.

4) În toată vremea să plângi şi să te tânguieşti înaintea lui Dumnezeu, ca să nu te lipsească de atotputernicia mâinilor Sale, căci fără ajutorul lui Dumnezeu vei cădea din păcat în păcat. Repetă des rugăciunea Psalmistului: „Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele" (Psalm 37: 21-22).

5) Dacă Dumnezeu îţi trimite necazuri şi amărăciune, pricepe că vrea să te îndrepte şi să facă din tine un pom care dă roade. Fă răbdare cu Domnul tău, aşa cum îl rabzi pe doctorul care te tratează cu medicamente amare. Amar este medicamentul, tot astfel sunt mâhnirile şi tristeţile pentru trup, dar prin ele se vindecă sufletul bolnav. „Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul" (Psalm 26:20).

 

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 10)