Nu te îndeletnici cu părerea de sine şi gânduri înalte, crezând că poţi face vreun bine de la tine sau de sine stătător. Fără ajutorul lui Dumnezeu, nimic bun nu poate să vină de la tine, afară de rău și de tot păcatul. Căci în păcate ai fost zămislit şi în păcate te-a născut maica ta (Psalm 50, 6). Nimic nu ai de la tine, totul e de la Dumnezeu. Aşa cum nu de la tine ai luat naştere, tot aşa, nici nu poţi avea ceva bun de la tine. Pentru aceea, nu cugeta nimica despre tine, „căci de se socoteşte cineva că este ceva, deşi nu este nimic, se amăgeşte pe sine însuşi” – grăieşte Apostolul (Galateni 6, 3).

Chiar dacă vei avea cuget bun, nu poţi singur, fără de ajutorul lui Dumnezeu, să stai împotrivă păcatului şi să-l birui; căci ca urmare a căderii celei dintru început, încă de la naşterea ta ai căzut sub jugul şi robia păcatului şi pentru aceea nu te poţi slobozi de unul singur, de nu te va ajuta şi nu te va întări Domnul. De altfel, dintru tine însuţi nici cuget bun nu poţi avea, de nu îl va deştepta Domnul cu harul Său. Dacă izvoarele apelor nu vor da apă, atunci nu vor curge râuri; tot astfel, dacă harul lui Dumnezeu nu va ajuta, totul va rămâne deşert în om.

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Alfabetul duhovnicesc, Editura Sophia, București, 2007, pp. 77-78)