Pentru a fi tăiată o patimă, trebuie ca omul să nu se îndreptățească pe sine însuși, ci să se smerească. De pildă, dacă spune: „Eu nu am dragoste în firea mea, în timp ce altul are” și nu se nevoiește să o dobândească, cum va spori? Nu sporește fără luptă.

Nu ați citit în cărțile patristice câte slăbiciuni aveau unii Părinți și la ce înălțimi duhovnicești au ajuns? I-au întrecut chiar și pe cei care aveau multe virtuți. Iată la ce măsură a ajuns Avva Moise Egipteanu, el care a fost tâlhar atât de mare! Vedeți ce face Harul lui Dumnezeu?

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești V – Patimi și virtuți, Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ștefan Nuțescu Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, București, 2007, p. 21)