„Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi şi paiul din ochiul fratelui tău” (Matei 7, 5).

Deci, să nu te ruşinezi de defăimări, iubite frate, şi de pedeapsă să nu fugi. Că pe cei nepedepsiţi moartea îi întâmpină, după cum zice Sfânta Scriptură: „Dacă inima noastră nu ne va mustra pe noi, îndrăzneală avem către Dumnezeu” (I Ioan 3, 21). Şi în alt loc zice: „Dacă sunteţi defăimaţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi; căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu se odihneşte peste voi” (I Petru 4, 14). Să nu pătimească cineva din voi ca un ucigaş sau ca un fur ori ca un iscoditor străin, iar ca şi creştin să nu se ruşineze, ci să slăvească pe Dumnezeu cu numele acesta. Şi dacă dreptul de abia se mântuieşte, cel necredincios şi păcătos unde se va arăta? Drept aceea, fugi de îndrăzneală şi de râs, că nu sunt de folos sufletului tău. „Că ce parte are un credincios cu un necredincios?" (II Corinteni 6, 15). Încă şi lăcomia pântecelui supune-o prin înfrânare. Pe iubirea de arginţi, prin nevoinţă şi necâştigare; pe multa cuvântare, prin tăcere; pe nestatornicie, prin răbdarea chiliei; pe împuţinare, prin pomenirea bunătăţilor ce vor să fie; pe nesupunere, prin smerita cugetare. Iar dacă şi cu pricină de a urî răul, pe rău ţi l-a pregătit ţie vrăjmaşul, de acum înainte păzeşte-te pe tine curat. Nu te împărtăşi cu păcate străine, că, după socoteala mea, mi se pare că începutul relelor ţi-a fost îndrăzneala, şi aceasta te-a făcut fară de ruşine. Pentru aceea zic: Fericit bărbatul care se fereşte de rele, ca să-şi păstreze cucernicia.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături vol. 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2008, p. 195)