Maria era o fecioară cu sufletul echilibrat. Iubea lucrurile bune. Se ruga în singurătate, cea singură, Celui singur... Nu-şi ridica glasul ei ci tăcea, nu vorbea nimănui ci era smerită, nu avea nicio răutate în inima ei ci în fiecare zi înainta şi progresa în cele duhovniceşti. Se hrănea nu cu pâine văzută ci cu Cuvântul Adevărului şi în loc de vin, avea învăţăturile Domnului şi în ele se desfăta. Iată imaginea fecioriei! În acest fel era Maria.

(Sfântul Atanasie cel Mare,   Despre feciorie, 151,58-62; apud. Enrico Toniolo, Părinți ai Bisericii, „Noul dicționar de Mariologie”, Editura San Pablo, Madrid, 2001, p. 1562)