Să vorbim despre o vindecare întâmplată în anul 1833! În acel an, pe data de 28 mai, a venit la Poceaev din gubernia Orenburg, ţinutul Menzelinski, satul Makarievski, o ţărancă, fecioara Matrona Şliugova, în vârstă de 28 de ani. După spusele ei, de trei ani de zile suferea de dureri de cap şi de inimă. Când o apucau durerile, în lăuntrul său apărea o mare scârbă faţă de cele sfinte.

Dacă se afla în biserică, întotdeauna simţea aceasta la citirea Apostolului, a Sfintei Evanghelii ori la cântarea Heruvicului, în timpul cădirilor. Mai întâi o apucau frigurile, iar apoi, dintr-o dată, simţea o căldură neobişnuită în tot trupul. Începea apoi o nelinişte, urmată de un tremurat al mădularelor, însoţit deseori de urlete straşnice.

În anul 1832, Matrona a mers să se roage la Voronej, apoi la Kiev. În acest oraş, ea a avut un vis: a văzut un stareţ înfrumuseţat de cărunteţi, care şedea alături de o femeie în haine albe; amândoi au îndemnat-o să meargă la icoana Maicii Domnului, spunându-i: „Vei întâlni un egumen. Acolo îţi va da să bei agheasmă şi te va stropi el cu agheasmă de la Maica Domnului. Te vei vindeca!”. Aceste cuvinte i-au fost repetate de trei ori Matronei, ţinându-le ea foarte bine minte.

După aceasta, auzind că la Lavra Poceaev, după rugăciuni la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi la moaştele Preacuviosului Iov care se află acolo întregi, bolnavii primesc vindecări, Matrona a pornit spre acel loc. La început şi aici în timpul citirilor şi al cântărilor din biserică i s-au repetat crizele de mai înainte, împiedicând-o să se împărtăşească cu Sfintele Taine, lucru pentru care se pregătise.

În primele trei zile ale lui iunie, de câteva ori s-au săvârşit pentru bolnavă, la moaştele Preacuviosului Iov, rugăciuni către preacuviosul şi Sfânta Mare Muceniţă Varvara, cădiri şi stropiri cu agheazmă. După îndelungi chinuri, multe lacrimi şi împotriviri faţă de cei care o ţineau, bolnava a căzut în cele din urmă într-un somn adânc, după care s-a trezit, simţind în întreg corpul său tămăduire şi având o stare de nespusă bucurie. În timpul Vecerniei, pe data de 3 iunie, Matrona a intrat în biserica mare a mănăstirii.

Aici a aflat o schimbare deosebită a stării ei de sănătate. A devenit dintr-o dată liniştită. Plină de evlavie, a putut să se roage lui Dumnezeu, să se aproprie de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, să asculte cele ce se citeau în biserică. Ziua următoare fiind duminică, ea s-a împărtăşit cu Sfintele Taine. S-a simţit după aceasta pe deplin vindecată, atât cu mintea, cât şi cu trupul. Mulţumind Maicii Domnului şi plăcutului lui Dumnezeu Iov pentru darul tămăduirii ei, s-a întors bucuroasă în satul său.

(Sfântul Iov de la Poceaev, Viața. Cuvinte de învățătură. Acatistul, Editura Cartea Ortodoxă & Sophia, București, 2008, pp. 19-20)