Am auzit că vă mâhniți peste măsură, văzând suferințele fiicei voastre bolnave. Cu adevărat, omenește vorbind, o mamă nu poate să nu se tânguiască atunci când își vede fetița micuță în astfel de suferințe, chinuindu-se zi și noapte. Și totuși, trebuie să țineți minte că sunteți creștină, care crede în viața viitoare și în răsplata fericită nu numai pentru nevoințe, ci și pentru chinurile de voie și fără voie.

De aceea, nu trebuie nechibzuit să vă împuținați cu sufletul și să vă întristați peste măsură, asemenea păgânilor sau oamenilor necredincioși, care nu recunosc nici fericirea din viața de apoi, nici veșnicele suferințe de dincolo. Cât de mari ar fi chinurile fără de voie ale micuței voastre fiice S., totuși nu pot fi comparate cu cele de voie ale mucenicilor, iar dacă le egalează, atunci va dobândi aceeași stare fericită cu mucenicii în sălașurile Raiului. Totuși să nu uităm nici de prezentele vremuri grele, când chiar și copiii mici se vatămă sufletește din ceea ce văd și aud, fapt pentru care este nevoie de curățire, care nu există fără suferințe, iar curățirea sufletească se face în mare parte prin suferințe trupești.

Să presupunem că n-a avut loc nicio vătămare sufletească. Și totuși, trebuie să știți că fericirea Raiului n-o dobândește nimeni fără suferință. Priviți: oare pruncii trec în viața viitoare fără boală și chinuri? De fapt, nu vă scriu aceasta pentru că doresc moartea micuței suferinde S., ci pentru mângâierea voastră, pentru o dreaptă judecare și o întemeiată convingere, ca să nu vă mâhniți în mod nechibzuit și fără măsură. Cât de mare ar fi dragostea voastră pentru fiică, totuși să știți că mult mai mult o iubește Multînduratul nostru Dumnezeu, Care caută în tot chipul să ne mântuiască. Dragostea Lui pentru fiecare credincios El Singur o mărturisește în Scriptură, zicând: „Că de va și uita femeia pruncul său, dar Eu nu te voi uita pe tine” (Isaia 49, 15). De aceea, încercați să cumpătați suferința voastră pentru fiica bolnavă, încredințând această mâhnire Domnului: ca, precum socotește și binevoiește, așa să facă cu noi după bunătatea Lui. Vă sfătuiesc să împărtășiți fiica bolnavă, mai întâi spovedind-o. Rugați duhovnicul s-o cerceteze mai cu atenție în timpul spovedaniei. (Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 64-65)