Se spune că cel ce caută fericirea nu este fericit. Se poate spune și că cel ce caută smerenia nu este smerit?

Nu. Cel care caută fericirea nu este fericit pentru că nu știe ce caută. Dar știți de ce? Pentru că, tu cunoști ce este fericirea abia atunci când ea vine peste tine, dar așa, umblând în neștire. Dar cel care caută smerenia, este fericit, pentru că pentru asta Dumnezeu ne dă har.

De ce am zis că nu este de folos să știm că suntem smeriți? Sfântul Efrem Sirul spunea că: Dumnezeu pe cel frumos de chip îl ispitește cu frumusețea chipului, pe cel ce are voce frumoasă cu vocea lui frumoasă, pe cel puternic la trup cu puterea lui, pe cel milostiv cu milostenia lui, pe cel smerit cu smerenia. Înțelegeți? Chiar pe cel care are de acum smerenia, vrăjmașul îl poate ispiti prin însăși smerenia lui.

Așa că, nu avem nevoie niciodată, nici să nu întrebăm pe nimeni dacă suntem smeriți și, cu atât mai mult, să nu credem gândul că suntem smeriți, că prin asta am pierdut totul. 

(Ieromonah Savatie Baștovoi, Puterea duhovnicească a deznădejdii, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2014, pp. 60-61)