Fericit este omul ce are dragostea lui Dumnezeu, căci îl poartă pe Dumnezeu întru sine! Căci Dumnezeu este dragoste şi cel ce petrece întru dragoste petrece întru Dumnezeu. Cel ce are dragoste îi biruieşte pe toţi, cu ajutorul lui Dumnezeu. Cel ce are dragoste nu se teme, căci dragostea goneşte afară frica. Cel ce are dragoste nu urăşte pe nimeni niciodată - nici pe cel mare, nici pe cel slăvit, nici pe cel neslăvit, nici pe sărac, nici pe bo­gat - ci se face lepădătură a tuturor. Toate le suferă, toate le rabdă. Cel ce are dragoste nu se înalţă asupra cuiva, nu se trufeşte; pe nimeni nu grăieşte de rău, ci se şi întoarce despre cei ce grăiesc de rău. Cel ce are dragoste nu umblă cu vicleşug, nu pune piedică, nici nu-1 împiedică pe fratele. Cel ce are dragoste nu pizmuieşte, nu zavistuieşte, nu cleveteşte, nu se bucură de căderea altora; nu-l batjocoreşte pe cel ce grăieşte, ci se mîhneşte împre­ună cu dînsul şi îl sprijină; nu trece cu vederea pe fratele întru nevoie, ci împreună-pătimeşte şi împreună-moare. Cel ce are dragoste face voia lui Dumnezeu şi este ucenic al Lui, căci însuşi bunul nostru Stăpîn a zis: „în­tru aceasta vă vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenici ai Mei, dacă vă veţi iubi unii pe alţii.” Cel ce are dragoste niciodată nu-şi părtineşte ceva lui însuşi, nu zice că are ceva al său osebit, ci toate cîte le are le pune înainte tuturor de obşte. Cel ce are dragoste pe nimeni nu socoteşte străin, ci pe toţi îi fa­ce ai săi. Cel ce are dragoste nu se întărîtă, nu se trufeşte, nu se aprinde de mînie, nu se bucură de nedreptate, nu se îndeletniceşte întru minciună, nu socoteşte pe nimeni vrăjmaş, decît numai pe diavolul. Cel ce are dragoste le suferă pe toate, se milostiveşte, îndelung rabdă.

Deci fericit este cel ce a cîştigat dragoste şi împreună cu dînsa s-a dus către Dumnezeu; căci El, cunoscînd ce este al Său, îl va primi în sînurile Sale. Căci lucrătorul dragostei va fi împreună-petrecător cu îngerii şi împreună va împăraţi cu Hristos. Căci, prin ea, şi Dumnezeu-Cuvîntul a venit pe pămînt. Prin ea, şi Raiul ni s-a deschis şi tuturor s-a arătat suire la cer. Vrăjmaşi fiind noi lui Dumnezeu, printr-însa ne-am împăcat. Deci după cuviinţă am zis că Dumnezeu este dragoste şi că cel ce petrece întru dragoste petrece întru Dumnezeu.

(Cartea Ascultării, Editura Sophia, Cartea Ortodoxă, București, 2011, pp. 44-45)