Să căutăm cu sârguinţă şi sinceritate pocăinţa, căci nici un folos în lucrarea mântuirii nu ne aduce acest veşmânt exterior ci, dimpotrivă, ne slujeşte pentru o mare osândă deoarece ducem o viaţă nepotrivită cu el şi pe deplin necorespunzătoare. Iar acest lucru reiese atât din faptele noastre nelegiuite cât şi din multele povăţuiri ale Apostolilor şi Părinţilor. De asemenea, mărturisesc despre aceasta şi poruncile dumnezeieşti ale Judecătorului şi Stăpânului tuturor spuse de El sub forma fericirilor, Să pătrundem în ele. „Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este Împărăţia cerurilor” (Mt. 5, 3). El îi numeşte săraci cu duhul pe aceia care întotdeauna şi în toate vorbesc cu smerenie despre sine în gândurile lor şi se osândesc pe sine, asemănându-se fericitului prooroc care spune: „Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea norodului” (Ps. 21, 6). Şi în alt loc: „Doamne, nu s-a înălţat inima mea, nici s-au înălţat ochii mei, nici am umblat întru cele mari, nici întru cele mai minunate decât mine” (Ps. 130, 1).

(Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 145)