Teologia îți dă sens la toate, pe câtă vreme filosofia nu numai că nu îți dă un sens în viață, ci chiar te dezorientează, te pune la îndoială, îți slăbește credința, deoarece ea este pur umană, pur rațională.

Teologia depășește umanul, depășește raționalul. Cu gândirea filosofică mergi până la un punct, până la o limită, de aici încolo nu mai ai nici o resursă de a extrapola, rămâi suspendat undeva, rămâi neputincios, și totuși, din orgoliu, nu cedezi. Dar cu teologia extrapolezi în divinitate. Un teolog se apropie de Dumnezeu, așa cum se apropie două persoane una de alta. Imposibilul devine posibil, „totul este cu putință celui ce crede”, spune Mântuitorul Hristos (Marcu 9, 23).

Sfinții, teologi prin excelență, au ajuns să vadă cele spuse de Mântuitorul Iisus Hristos: „De veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia mută-te și se va muta” (Matei 17, 20). Această credință mică, cel puțin cât un grăunte de muștar, dacă o vom avea, vom deveni adevărați teologi.

Mulți oameni, căutători sinceri de adevăr, au ajuns prin filosofie la teologie, la cunoașterea lui Dumnezeu. Acest lucru este bun, însă nu este recomandat ca regulă generală, deoarece fiecare om ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu, la adevărata teologie, prin diferite mijloace și pe diferite căi, dar calea cea mai sigură este cea pe care o recomandă Biserica.

(Protosinghelul Ioachim Pârvulescu, Cele trei mari mistere vizibile și incontestabile din Biserica Ortodoxă, Editura Amacona, 1997, pp. 89-90)