În Omiliile la Facere, Sfântul Ioan Gură de Aur revine mereu asupra afirmației că fiecare cuvânt al Scripturii este dumnezeiește insuflat și are un înțeles adânc – căci nu sunt cuvintele lui Moise, ci ale lui Dumnezeu: „Să vedem dar ce ne învață și acum fericitul Moise, care nu grăiește acestea numai cu a sa gură, ci insuflat de harul lui Dumnezeu”.

Apoi are o fascinantă descriere a felului cum face Moise acest lucru. Știm că prorocii Vechiului Testament au prevestit venirea lui Mesia. În Cartea Apocalipsei, Sfântul Ioan Teologul a prorocit cele despre sfârșitul lumii și viitorul Bisericii. Cum anume știau ce urma să se întâmple? Este vădit că Dumnezeu le-a descoperit. Sfântul Ioan Gură de Aur zice că întocmai cum Sfântul Ioan Teologul a fost prorocul celor viitoare, Moise a fost prorocul celor din trecut. El spune următoarele:

„Toți ceilalți proroci au spus sau cele ce aveau să se întâmple după multă vreme, sau cele ce aveau să se întâmple în vremea lor, pe când fericitul Moise, care a trăit după multe generații de la facerea lumii, condus fiind de mâna cea de sus, a fost învrednicit să spună acelea care fuseseră create de Stăpânul tuturor înainte de nașterea lui! De aceea a și început spunând așa: Întru început a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Aproape că ne strigă tuturor cu voce tare și ne spune: «Rostesc oare acestea fiind învățat de oameni? Nu! Cel care a adus pe acestea de la neființă la ființă, Acela a mânat și limba mea spre grăirea lor!» Așa că, rogu-vă, să luăm aminte la cele spuse, nu ca și cum le-am auzi de la Moise, ci de la Dumnezeul universului prin gura lui Moise, și să zicem adio gândurilor noastre”.

Așadar, trebuie să ne apropiem de primele capitole ale Facerii ca de o carte prorocească, cunoscând că cele înfățișate s-au întâmplat cu adevărat, dar cunoscând și că – din pricina îndepărtării lor față de noi, și din pricina firii lor însăși, ca primele întâmplări din istoria lumii – le vom putea înțelege numai în chip nedesăvârșit, tot așa cum nedesăvârșit înțelegem întâmplările de la sfârșitul lumii, înfățișate în Apocalipsă și în alte Scripturi ale Noului Testament. Sfântul Ioan Gură de Aur însuși ne atrage luarea aminte să nu socotim a înțelege prea mult din zidirea lumii:

„Să primim cu multă recunoștință cuvintele Scripturii; să nu trecem de măsura noastră, nici să iscodim cele mai presus de noi, așa cum au pățit dușmanii adevărului, care, voind să cerceteze totul cu propriile gânduri, nu s-au gândit că este cu neputință omului să cunoască desăvârșit creația lui Dumnezeu” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri, partea întâi. Omilii la Facere, trad. de Pr. D. Fecioru).

(Ieromonahul Serafim Rose, Cartea facerii, crearea lumii noi și întâiul om: perspectiva creștin-ortodoxă, traducere din limba engleză de Constantin Făgețan, Ed. a 2-a, rev., Editura Sophia, București, 2011, p. 61)