Iisus cere istoriei decizia existenţei Sale. Dar istoria s-a arătat neputincioasă din primele ei zile. Aşa a rămas şi mai rămâne. Prin faptul că Iisus S-a ţesut destinului omenesc, şi prin faptul că omul trebuie să se decidă ce face cu Iisus, se explică de ce istoria omului e aşa de zbuciumată şi veşnicia lui e aşa de hărţuită şi muşcată de şerpii îndoielilor şi contrazicerilor. Aşa se explică de ce, pentru Iisus, oamenii s-au iubit şi s-au urât, s-au măcelărit şi s-au ajutat, au cunoscut extremităţile pasiunii şi ale jertfei.

De El a atârnat roata ştiinţei, a frumosului şi a rătăcirii. El este forţa interioară pe care veacurile n-au putut-o istovi. Amintirea Lui e vie pretutindeni, pe zidurile bisericilor şi ale şcolilor, pe vârful clopotniţelor, pe toate drumurile, la căpătâiul paturilor şi al mormintelor. Distrugeţi ferestrele de biserici, luaţi icoanele din altare şi din case şi Viaţa lui Iisus va umple muzeele şi bibliotecile! Daţi foc Liturghierelor, ceasloavelor şi cărţilor de rugăciuni, şi îl veţi descoperi pe El şi toate cuvintele Lui în cărţile literaturilor. Ba chiar şi cei care-L blestemă nu fac altceva, decât să mărturisească, fără să vrea, prezenţa Lui.

Răsunetul tuturor romanilor, stăpâni ai lumii, a încetat odată cu zilele lor, şi cine se mai gândeşte să moară pentru faima postumă? În jurul multora s-a făcut mai multă gălăgie decât în jurul lui Iisus, dar după mii de ani, numai în jurul lui Iisus îşi pun oamenii problema şi astăzi, pe viaţă şi pe moarte, ca în primele zile.

Numai cineva mai viu ca romanii şi care este cu adevărat un idol nemincinos al omului, poate înteţi lupta aceasta permanentă între oameni. Şi astăzi, ca în ziua naşterii Sale, unii Îl iubesc, iar alţii Îl urăsc. Oamenii sunt antrenaţi ei înşişi într-o patimă pentru Patima Lui, iar alţii într-o patimă pentru Iubirea Lui. Unii sunt în destinul lui Iisus, iar alţii fără destin şi fără sens. Deci, dacă întrebarea „cine este Iisus?” a crescut în veacuri şi cere fiecărei generaţii un răspuns decisiv, noi nu putem răspunde decât printr-un glas cu Tatăl, într-o rostire cu îngerii, într-o propovăduire cu apostolii, într-o mărturisire cu mucenicii şi cu toţi sfinţii şi într-o afirmare cu toată creştinătatea a două milenii: „Acesta este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii”.

Este răspunsul permanent al fiecărui Toma, născut din îndoiala omenească şi certitudinea dumnezeiască. Dacă cineva a ajuns la siguranţa aceasta şi o poate acoperi cu viaţa, în acela S-a născut Iisus, naştere care deschide calea veşniciei, încă fiind în veac. Cu Iisus se nasc şi explicaţia omului şi explicaţia lumii.

(Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul şi diavolul, ediție revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, pp. 5-7)