Un bătrân ședea în pustie, departe de orice sursă de apă cam la 12 mile. Și mergând să aducă apă, zi de zi, cu mare obo­seală, la un moment dat bătrânul s-a supărat: „Dar de ce e nevoie de această oboseală zilnică? Mai degrabă îmi mut adăpostul lângă apă, ca să nu mai chinui, să nu mai obosesc”.

Dar zicând acestea în gândul său, simți prezența cuiva în spate, pe urmele sale. Se opri și îl așteptă pe cel care venea în urma lui. Și l-a în­trebat bătrânul: „Cine ești?”. Iar cel care venea în ur­mă i-a spus: „Sunt îngerul Domnului și sunt trimis să-ți număr pașii. Și cu cât sunt mai mulți pași, cu atât răsplata Domnului va fi mai mare”. Auzind aceasta, bătrânul își mută adăpostul și mai departe cu cinci mile de fântână, pentru ca răsplata să-i fie mai mare.

(Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin Pârvu: o misiune creștină și românească, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 219-220)