Fiecare patimă ne desparte de Dumnezeu

Cei desfrânați se silesc să arate pe ceilalţi toţi mai răi decât dânșii, socotind să vâneze pe seama lor nevinovăţia, din pricina mulţimii relelor.

Cei proşti şi neiscusiţi iau în râs cuvintele şi nu vor să le asculte, dacă acestea mustră nepriceperea lor, ci vor ca toţi să fie întru toate asemenea lor. La fel şi cei desfrânați se silesc să arate pe ceilalţi toţi mai răi decât dânșii, socotind să vâneze pe seama lor nevinovăţia, din pricina mulţimii relelor.

Dacă într-un suflet slab se află păcatele acestea: desfrânarea, mândria, lăcomia nesăturată, mânia, neastâmpărarea limbii, furia, uciderea, tânguirea, pizma, pofta, răpirea, durerea, minciuna, plăcerea, lenea, întristarea, frica, boala, ura, învinuirea, neputinţa, rătăcirea, neştiinţa, înșelarea şi uitarea de Dumnezeu, sufletul acela se întinează şi se pierde. Căci prin acestea şi prin cele asemenea acestora se osândește sărmanul suflet, care s-a despărţit pe sine de Dumnezeu.

(Sfântul Antonie cel Mare, Învățături despre viața morală, traducere de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în „Filocalia”, vol. I, Sibiu, 1947, p. 5)

De la același autor

Ultimele din categorie