Frumusețea este trecătoare

Cuvinte duhovnicești

Frumusețea este trecătoare

Astăzi trupul îţi este înfloritor şi plin de carne din pricina desfătării; faţa ţi-i rumenă că eşti în floarea vârstei; eşti zdravăn şi puternic, iar când te porneşti, nu ţi se poate nimeni împotrivi; mâine, tot tu, eşti vrednic de milă, fie veştejit de vreme, fie istovit de boală.

Vreau să rămână în tine şi mai puternică minunea creaţiei, pentru ca, oriunde te-ai găsi şi lângă orice fel de plantă te-ai afla, să-ţi aduci aminte cu tărie de Creator. Când vezi un fir de iarbă verde şi o floare, să te duci cu mintea la firea omenească, aducându-ţi aminte de imaginea înţeleptului Isaia, care a spus că „tot trupul este ca iarba şi toată slava omului, ca floarea ierbii” (Isaia 40, 6). Puţinii ani ai vieţii, bucuria cea scurtă şi veselia fericirii omeneşti au găsit în cuvintele profetului o preafrumoasă icoană.

Astăzi trupul îţi este înfloritor şi plin de carne din pricina desfătării; faţa ţi-i rumenă că eşti în floarea vârstei; eşti zdravăn şi puternic, iar când te porneşti, nu ţi se poate nimeni împotrivi; mâine, tot tu, eşti vrednic de milă, fie veştejit de vreme, fie istovit de boală.

Cutare este vestit cu mulţimea banilor săi; are în jurul lui mulţime de linguşitori; suită de prieteni făţarnici, care caută să-i fie pe plac; nenumărate rude, dar şi acestea făţarnice; roi de servitori, care stau lângă el fie pentru a-l servi la masă, fie pentru alte trebuinţe; pe aceştia îi târăşte după el şi când iese din casă şi când se întoarce, ca să stârnească invidia celor care-l întâlnesc. Adaugă-i acestui bogătaş şi oarecare putere politică sau dregătorii primite de la împăraţi sau conducere de popoare sau conducere de oşti; adaugă-i crainicul, care strigă cu glas puternic, mergând înaintea lui, lictori de o parte şi de alta, care bagă spaima în supuşi – că de la ei vin loviturile, confiscările de averi, arestările, închisorile.

Da, nesuferită este frica pe care o are de aceştia poporul de sub mâna lor! Iar după acestea ce-i? Într-o singură noapte sau temperatura mare, sau pleurezia, sau pneumonia răpeşte pe om, îl duce dintre oameni şi-l dezgoleşte dintr-o dată de toată înşelăciunea care-l înconjura, iar slava lui s-a dovedit a nu fi decât un vis.

Dreptate a avut, deci, profetul, când a asemănat slava omului cu slăbiciunea florii.

(Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, Editura IBMBOR, Bucureşti, 1986, p. 121)