Când vezi o fată sau o femeie frumoasă, sau un tânăr frumos, îndreaptă-ţi îndată gândul spre Frumuseţea supremă a supremei sfinţenii, căreia i se datorează toate frumuseţile cereşti şi pământeşti. Adică spre Dumnezeu. Dă-I slavă fiindcă face asemenea splendori din pământ.

Minunează-te admirând în om frumuseţea chipului lui Dumnezeu, care străluceşte chiar şi în starea vătămată de păcat a făpturii noastre.

Închipuieşte-ţi cum va arăta chipul nostru înălţat la starea de proslăvire, dacă ne vom dovedi vrednici de aceasta. Închipuieşte-ţi cum va fi arătând frumuseţea sfinţilor, a îngerilor, a Maicii lui Dumnezeu, închipuieşte-ţi negrăita bunătate a feţei lui Dumnezeu, pe care o vom vedea aievea.

Nu te lăsa amăgit de frumuseţea pământească, cea de carne şi sânge. Pofta este plăcută, dar păcătoasă, corupătoare, potrivnică lui Dumnezeu.

Nu-ţi alipi inima de frumuseţea fetelor şi femeilor, ci numai de Unul-Dumnezeu, Cel ce a creat toată frumuseţea pentru slava Sa şi spune: „Mie a mă lipi de Dumnezeu bine este”(Psalmul 72, 27), nu de frumuseţea trupească cea trecătoare.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, 2005, p. 246)