Gândeşte-te cu câtă lenevire ai cheltuit viaţa ta, de câte ori te-ai jurat pe Acel întru tot lăudat nume şi slăvit de toată zidirea, şi l-ai ocărât cu spurcata şi întinata ta gură!

Cât ai necinstit sărbătorile pe care Părinţii le-au legiuit, ca să slăvim şi să lăudăm pe Domnul, să plângem păcatele noastre, şi cât aşteptai sărbătoarea, ca să săvârşeşti faptele tale cele de ruşine?

Câtă cinste şi evlavie ai către părinţii tăi trupeşti, şi părinţii duhovniceşti şi mai marii tăi? Câtă dragoste frăţească ai către vecinii pe care i-ai ocărât de atâtea ori şi i-ai judecat? 

De câte ori te-ai nămolit în poftele trupeşti, şi ţi-ai întinat sufletul şi trupul pe care le-a sfinţit Domnul spre lăcaş lui? Cine va povesti privirile fără rânduială ale ochilor tăi, gândurile curveşti, cuvintele spurcate şi de ruşine? Slava deşartă, iscodirile şi uneltirile vicleşugului tău? Ocările, defăimările, grăirile de rău, minciunile şi linguşirile, trufiile şi obrăzniciile, şi alte asemenea, în care cheltuieşti viaţa ta, în loc să te tânguieşti?

Cercetează asemenea pentru cele şapte păcate de moarte, şi să înţelegi mândria inimii tale şi iubirea de argint, care te face să nu te închini decât la bani. Numără faptele milosteniilor tale, să vezi de câte ori s-a primejduit aproapele şi din nemilostivirea ta nu l-ai ajutat.

Dar peste toate acestea, teme-te şi te cutremură pentru nemulţumirea ta către Făcătorul tău de bine, gândindu-te la nenumăratele daruri ce ţi-a dat Dumnezeu. Tu ai cheltuit viaţa ta şi averea spre defăimarea Lui şi deşertăciunea lumii; iar bunătăţile ce ai primit de la Dânsul în dar, şi pentru care erai dator mai mult să-I slujeşti, tu le-ai făcut arme şi unelte împotriva Lui, şi ai săvârşit mai multe păcate. 

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 322-323)