A zis avva Evagrie: „Şezând în chilia ta, adună-ţi gândul tău, adu-ţi aminte de ziua morţii, vezi atunci moartea trupului, ia în gând primejdia şi durerea, cunoaşte deşertăciunea lumii acesteia, rânduiala şi sârguinţa, ca să poţi petrece de-a pururea cu mintea ta luminată şi ca să nu slăbeşti. Încă mai adu-ţi aminte de lucrurile iadului, gândeşte-te cum sunt acolo sufletele, în ce fel de amărăciune a osândei, sau în ce fel de amară suspinare, sau în câtă frică şi întristare. Sau în ce stare vor aştepta neîncetata chinuire sufletească şi lacrimile nesfârşite. Ci încă şi ziua învierii şi starea cea dinaintea lui Dumnezeu să o pomeneşti, gândind la înfricoşătoarea şi groaznica osândire. Pune la mijloc ruşinea care merge înaintea celor ce greşesc, ruşine, care este înaintea lui Dumnezeu şi a Hristosului Său, a îngerilor, a Arhanghelilor, a Stăpâniilor şi a tuturor oamenilor. Pune la mijloc încă toate chinurile: focul cel veşnic, viermele cel neadormit, groaza, întunericul, scrâşnirea dinţilor, care este peste toate acestea şi peste celelalte chinuri.

Adu-ți aminte, iarăşi, și de bunătăţile cele rânduite drepţilor şi de îndrăzneala cea spre Dumnezeu Tatăl şi spre Hristosul lui, a îngerilor şi a Arhanghelilor, a Stăpâniilor şi a tot norodul, adu-ţi aminte de Împărăţie şi de darurile ei, de bucurie și de desfătare. Pe amândouă aceste pomeniri să le aduci întru tine, adică şi cu păcătoşii să gândeşti la plângere şi la tânguire, şi să nu le uiţi pe acestea, ca nu cumva şi tu întru ele să ajungi, dar şi de bunătăţile cele păstrate drepţilor te bucură şi te veseleşte. Şi întru acestea, adică, a te desfăta să te sârguieşti, iar de acelea să te depărtezi.

Vezi, dar, de acestea să nu uiţi niciodată, ori înlăuntrul chiliei tale, ori aiurea altundeva, şi de la pomenirea acestora să nu-ţi depărtezi mintea, ca, măcar pentru acestea, să scapi de gândurile cele spurcate şi necurate. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor!" Amin.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 228)