Toată fericirea și toată nefericirea mea stă în gândurile și în pornirile inimii. Dacă gândurile și pornirile inimii îmi sunt de acord cu adevărul dumnezeiesc sau cu voința lui Dumnezeu, atunci sunt liniștit, plin de lumină duhovnicească, de bucurie, de fericire. Dacă nu, sunt neliniștit, sufletul îmi este cuprins de o beznă nepătrunsă, de apăsare și de urât. Dacă gândurilor și pornirilor mincinoase, potrivnice lui Dumnezeu, le iau locul altele, adevărate, plăcute lui Dumnezeu, atunci mă simt din nou împăcat și fericit.

Fiecare cuvânt cu puterea lui. Unele dau viață, altele pot ucide sufletul: pe-al tău, pe-al aproapelui tău. De aceea s-a spus: „Vorba voastră să fie întotdeauna plăcută, dreasă cu sare” (Coloseni 4, 16). „Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuință, ca să dea har celor ce ascultă” (Efeseni 4, 29).

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, București, 2005, pp. 108-109)