„Gaudeamus Igitur!” – gând absolvenților și elevilor, părinților și colegilor dascăli

Mi-e greu să încep altfel decât cu aceste cuvinte: Vă iubesc! Ca elevi care treceți acum pe sub arcul de flori al absolvirii – mă gândesc inclusiv la cei de clasa a IV-a, da, da – faceți dovada că România merge mai departe. Știu, vă vor lipsi o parte din amintiri: fotografii, albume, rochii și costume, dansuri și urări de absolvire. Dar să nu vă ștergeți zâmbetul de pe buze. Ați învins! Ați învins o perioadă grea din istoria Țării. O perioadă în care ați fost, prin cumințenie și muncă, surpriza cea mai plăcută. Serioși. Atenți și iubitori.

Iubitori de bunici, în primul rând, pe care i-ați protejat cu statul cuminți în casă. Atenți cu școala, care sigur va trebui să vă dăruiască mai mult de acum înainte, pentru că ați făcut dovada că meritați. Atenți cu voi înșivă, pentru că ați străbătut câteva luni cu un curaj luminos parte din anul școlar care, până la vârsta voastră, a fost cel mai important din creșterea voastră de școlari. Mai în glumă, mai în serios, cred că acum ați aflat ce mult înseamnă școala cu programul ei, cu profii și învățătorii, cu orele și, mai ales, cu pauzele care vă apropiau. Sunteți o singură familie mare. Iar voi, absolvenții, priviți de-acum cu emoție la un drum pe care l-ați parcurs cu atenție, asemenea unui om ce urcă pe creasta unui munte. De-acum veți lăsa, unii, rucsacul jos. Cei de-a 8-a și a 12-a veți da măsura – pe moment – a ceea ce știți. Dar eu vă spun că Examenul maturității l-ați și trecut. Ați crescut, ca niște Feți Frumoși, în două luni, cam cât alte generații în ani. Nu creșterea aceea care se măsoară cu note, ci în creșterea aceea care se măsoară în aplauze de îngeri. Dacă ciuliți urechea din interior, veți auzi îngerii cum se bucură de voi.

Știu. Nu aveți toți note mari și nici nu ați avut cum să intrați toți on-line cu Doamna sau Domnul să stați la ore. Și nu din lene. Să nu vă rușinați că suntem săraci. Cereți ajutor! Dumnezeu, care lucrează prin oameni, e cu voi. Vă rog să vă luptați pentru drepturile voastre și să nu vă lăsați niciodată opriți la jumătatea răspunsului la lecție. Fiți curajoși și sinceri. Nu vă temeți de examene. Ele sunt examenul școlii dinaintea societății. Și nu vă temeți de note. Multe dintre ele nu vă însoțesc. Temeți-vă doar atunci când simțiți că vă pierdeți iubirea pentru oameni, respectul pentru natură și zâmbetul pentru Dumnezeu. Pe care, zic eu, le-ați avut din plin în ultimele săptămâni.

Părinților absolvenților le sărut mâna, ca preot și român, pentru că au învățat să stea aproape de copiii lor. Cei mici se tem că nu vor mai putea face poze cu Doamna. Ea va fi tot în școală la toamnă cu unii ca ei, ceva mai mici, obosită, poate, de rotitoarea viață în care ne amăgim toți că ni-i bine. Fiți curajoși! Aveți copii minunați. Celor care poartă în grijă pe adolescenții de clasa a 8-a reamintiți-vă mereu cât de bine ne este să fim sănătoși și buni pentru copiii noștri. Și căutați să-i îmbrățișați, chiar de au început să vă ceară să nu o mai faceți. Cât despre părinții celor ce absolvă clasa a 12-a ce să mai zic… Copiii s-au făcut strașnici în toate cele și, ceea ce părea a fi o generație rebelă și dezorientată, se dovedește matură, gata să devină o generație de studenți mai bună și mai atentă decât multe din trecut.

Colegilor din Corpul Profesoral, un gând de curaj. Am învățat zilele acestea că poți fi dascăl doar dacă iubești copiii și, cu bunătate, îi strunești în cunoaștere. Luptați să nu vă pierdeți statura de oameni adevărați. În adevăr și cunoaștere nu există jumătăți de măsură. Știu că vă este greu. Încercați să vă gândiți la absolvenții aceștia minunați peste ani. Când vor veni cu copiii lor de mână să vă vadă și să vi-i încredințeze spre creștere.

Mă uit în sufletul Școlii românești si zăresc acolo un semn de înviere. Fie să nu greșesc. De aceea, mulțumesc absolvenților – de la cei mai mici la cei mari – că au înțeles să meargă mai departe, să spere, să viseze. Și prima zi a anului școlar ce vine, la unii după examene, vă este dedicată vouă. Fiți curajoși și credeți în voi. Ați făcut treabă bună. Cred că acesta este cel mai important tablou și banchet de absolvire. Că mergeți mai departe. În sala de tron a minunatei Împărății care este Cunoașterea.

Gaudeamus igitur! Să nu uitați să fiți Bucurie!

Părintele Constantin Necula

De la același autor

Ultimele din categorie