În vremea aceea, Iisus Însuși era ca de treizeci de ani când a început să propovăduiască, fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli, fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, fiul lui Iosua, fiul lui Matatia, fiul lui Semein, fiul lui Iosif, fiul lui Ioda, fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri, fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmodam, fiul lui Er, fiul lui Iosua, fiul lui Eliezer, fiul lui Lorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim, fiul lui Melea, fiul lui Mainan, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David, fiul lui lesei, fiul lui Obed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason, fiul lui Aminadav, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor, fiul lui Serug, fiul lui Ragav, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala, fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleil, fiul lui Cainan, fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu. Iar Iisus, fiind plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în pustie. (Luca 3, 23-38; 4,1) (Marți în săptămâna a 18-a după Rusalii)

A doua pericopă care cuprinde un şir lung de nume, reprezentând genealogia Mântuitorului, se citeşte în marţea a 18-a după Rusalii, fiind cuprinsă în al treilea capitol de la Luca. Cealaltă genealogie, de la Matei (1, 1-16), se citeşte în Duminica dinaintea Naşterii Domnului. Cei care ascultă această înşiruire de nume se pot pierde uşor în lista prezentată de Evanghelişti fără a trage vreun folos duhovnicesc, care există şi e important în primul rând din prisma legitimității. Paternitatea, respectiv filiația, au avut mai ales la evrei, însă și la noi, creștinii, o importanță aparte arătând rădăcinile cuiva deoarece legătura dintre părinți și copii e fundamentală în creșterea nu doar trupească, ci și duhovnicească. Iar dacă ne gândim la faptul că Iosif nici nu este tatăl trupesc al Domnului Iisus Care s-a născut de la Duhul Sfânt, genealogia aceasta ar putea părea și mai de prisos, însă nu este așa tocmai din acest principiu al importanței familiei. Iosif este doar tatăl adoptiv al Domnului, însă poartă în sine duhul și educația unui întreg neam fiind de sorginte împărătească. Sfinții Părinți afirmă că și Maica Domnului era din neam davidic fiindcă altfel nu putea fi dată de la templu, ea fecioară fiind, decât unei rudenii spre grijă.

Atât în Evanghelia după Matei, cât şi în cea după Luca, este important să se observe că Domnul Hristos este văzut ca fiu al regelui David, împlinind prorocia mesianică din Psalmi privind naşterea lui Mesia cel aşteptat din această viţă împărătească. Însă, între cei doi Evanghelişti există mai multe diferenţe. Matei îşi începe înşiruirea spunând că Iisus Hristos este urmașul lui Avraam, de la care genealogia urcă, din tată în fiu, timp de paisprezece ori trei generaţii pentru a ajunge la Domnul. Luca începe invers, coborând de la Domnul Iisus către părintele trupesc, bunic, străbunic şi tot aşa, neoprindu-se la Avraam, părintele poporului evreu, ci la Adam care e numit „fiul lui Dumnezeu”. Indirect, Sfântul Luca spune că Iisus Hristos e Fiul lui Dumnezeu. Dacă la Matei era important să se arate în special că Hristos a mântuit poporul făgăduinţei, neamul lui Israel născut din Avraam, fiindcă Evanghelia lui se pare că a fost scrisă în special pentru iudei, la Luca se constată mântuirea universală adusă de Domnul Iisus, altfel spus Hristos întrupându-Se a mântuit întregul neam omenesc.

Un lucru destul de straniu este faptul că genealogiile după Matei şi Luca nu coincid. Astfel, dreptul Iosif, părintele duhovnicesc al Mântuitorului, este potrivit lui Luca, fiul lui Eli, dar potrivit lui Matei, fiul lui Matan. Astfel se constată că genealogiile merg pe un drum diferit până la fiul lui David – potrivit lui Matei fiind vorba despre regele Solomon, iar potrivit lui Luca, despre un alt fiu al lui David, numit Natan. Cel mai simplu ar fi să se constate eroarea şi să se afirme, aşa cum o fac cei care vânează contradicţii biblice, că Evangheliştii s-au încurcat sau compun fantezii. Însă lucrurile nu stau deloc aşa. Încă din secolul al treilea, Iuliu Africanul, un scriitor creștin de sorginte africană, dar născut la Ierusalim, spunea că a primit înștiințare de la rudele după trup ale Domnului că genealogia de la Matei ține cont de lina descendentă naturală a Domnului, pe când cea de la Luca ține cont de legea iudaică a leviratului. Potrivit legilor iudaice, dacă un bărbat murea fără ca soția să-i fi născut urmași, atunci fratele său îi ridica urmași acestuia din soția rânduită. Această explicație a fost preluată de alți Sfinți Părinți ai Bisericii, precum Ambrozie al Milanului și Grigorie de Nyssa. 

Spre deosebire de Matei, Evanghelistul Luca plasează în altă parte genealogia Domnului. Nu o așează chiar la începutul Evangheliei, înainte de povestirea nașterii minunate din Betleem, ci mai târziu și anume, imediat, după botezul Său în Iordan de către Ioan și înainte de plecarea lui Iisus în pustiul Carantaniei, unde a postit timp de 40 de zile, iar apoi a fost ispitit de diavol. Genealogia este așezată de Evanghelist abia aici pentru a sublinia că întreg neamul omenesc a primit botezul pocăinței prin Domnul Hristos și prin mâinile proorocului Ioan, dar și că Domnul a postit și a fost ispitit, recapitulând ispita Evei și a lui Adam din Rai, însă, de data aceasta, răspunzând cu putere înaintea vrăjmașului și aducând mântuire neamului omenesc.