Grăirea în deșert, zice Sfântul Ioan Scărarul (tr. II), este înjosirea celui mai de preț dar dat omului de Dumnezeu: darul cuvântului; vorbăria și pălăvrăgeala arată un lăuntru stricat, care duce la stricarea altora; este „scaunul slavei deșarte, urmarea îmbuibării și a necurăției”. De aceea, Mântuitorul ne spune că în ziua Judecății vom da seama de tot cuvântul deșert (Matei 12, 36), iar Sfinții Părinți au lăudat mai mult tăcerea (Cuviosul Agaton, Arsenie), care este graiul veacului viitor (Sfântul Isaac Sirul).

(Ieromonahul Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Editura Bizantină, București, 2006, pp. 69-70)