Astăzi, parcă mai mult ca oricând, erotismul și dorinţa de plăcere sunt tot mai căutate, în defavoarea iubirii agape [dragostea de aproapele]. Cum să echilibrăm această balanţă? Iubirea agape este un termen destul de pretenţios. Dumnezeu primeşte starea obişnuită a omului. Dumnezeu iubeşte normalitatea. Păcatul intervine în momentul în care lucrurile nu mai stau normal.

Tot ceea ce este plăcere este păcat, dar nu tot ceea ce este lăsat de Dumnezeu plăcut este păcat. Pentru că substanţele chimice, spre exemplu, ca hormonii din corpul omenesc, la bărbat, la femeie, sunt lăsate de Dumnezeu. Este măreţie şi aici, măreţie a creaţiei lui Dumnezeu. De aceea noi nu trebuie să privim aspectele legate de plăcere ca fiind păcat, când sunt înăuntrul căsătoriei binecuvântate de Dumnezeu. Pentru că, astfel, ceea ce numim noi eros este un lucru plăcut înaintea lui Dumnezeu, mai ales în măsura în care el conduce omul spre iubirea agapică, cea desăvârşită şi dezinteresată.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, 2001, p. 107)