Grâul semnifică ştiinţa cea dumnezeiască, ştiinţa lui Hristos. Sămânţa cea bună este opusă neghinei, care simbolizează sămânţa cea diavolească.

„Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui şi a semănat neghină printre grâu” (Matei 13, 25).

Creştinii, care poartă întru sine pe Hristos Dumnezeu şi Îl sporesc pe El în sufletele lor până la seceriş, vor fi mântuiţi. În acelaşi timp, cei nepăsători, care cresc iarba cea rea în locul grâului, vor pieri. Despre aceasta a mărturisit şi Sfântul Ioan Botezătorul, spunând că Domnul Îşi curăţă aria şi adună grâul Său în hambare, iar sămânţa cea rea o aruncă în focul cel veşnic.

Astfel, grâul simbolizează pe drept-credincioşii care păstrează întru sine sămânţa lui Dumnezeu, iar neghinele semnifică pe cei fără de Dumnezeu. Sămânţa care creşte în pământ este închipuire a morţii şi Învierii Domnului, închipuire a omorârii omului celui vechi şi a naşterii omului celui nou în fiecare dintre noi.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri şi semne, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, p. 40)