Grijile și rostul lor (Matei 6, 22-33)

Reflecții

Grijile și rostul lor (Matei 6, 22-33)

Domnul ne invită și pe noi să căutăm întâi Împărăția Sa, spre a avea apoi parte de toate celelalte în deplinătatea lor. Apoi, poate că nu ar strica să ne asigurăm că ochiul sufletului nostru e curat. Capabil să vadă cu adevărat lumina lui Dumnezeu și să o încorporeze. Să lupte împotriva întunericului poftei și a grijilor. Dornic să privească înspre crinii țarinii și păsările cerului și să le urmeze exemplul. Îndrăzniți!

Text și context

Bogat în învățături cu valoare morală, capitolul ce conține pericopa evanghelică menită a se citi în cadrul celei de-a treia duminici după Rusalii, gravitează în jurul unor chestiuni precum postul și interioritatea lui, ori lumina. Hristos se găsește aici în ipostaza de Învățător. Vorbește auditoriului despre lucrurile cu adevărat importante. 

Ochiul și lumina

Prezentarea Lui pornește de la organul prin care pătrunde lumina în trup. Ochiul. Iisus insistă asupra unui aspect esențial, vizibil, însă la o cercetare în profunzime a textului. Se folosește de ochi ca receptacul al luminii spre a vorbi despre nevoia prezenței interioare a acesteia. În acest sens afirmă: „dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult”! Cuvintele lui fac aici aluzie la chestiuni precum păcatul, ori erezia, rătăciri menite a altera lumina interioară a omului care se străduiește să-și mențină puritatea. 

În acest context, insistă și asupra clarei definiții a slujirii. Tranziția e altminteri firească. Un om care are lumina lui Dumnezeu înlăuntrul său va refuza cu orice chip a se apropia de Diavol și uneltele lui. Spre a nu o perverti. 

Grija

Întrucât unul dintre instrumentele cu care Necuratul îl robește pe om e grija, Învățătorul face referire și la ea. Cere celor care-L vor urma să nu se îngrijească de trup, întrucât cele spirituale trebuie, apodictic, să primeze. Drept factor motivațional se folosește de comparația cu crinii și păsările. Aceste frumuseți cu care privirea omului e chemată a se delecta în mod constant trăiesc întru totul din milostivirea și dragostea lui Dumnezeu. Fără a se îngriji de aspecte mundane. „Nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe”, subliniază Iisus. Apoi, conchide: „şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?” Spre a reliefa lipsa de reală utilitate a grijilor exagerate, El insistă de asemenea asupra incapacității omului de a-și adăuga, în ciuda dorinței, la statura lui un cot. De a schimba ceva în ceea ce Domnul a sădit în sine sub forma bagajului genetic. 

Desigur, toate aceste idei, interesante altminteri, nu ar constitui decât cel mult o filosofie interesantă în lipsa concluziei. Aceasta nu se lasă așteptată. „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”, spune Hristos. De altfel, socotesc că ar fi o interesantă o lectură a pasajului începând de la aceasta și că, în mod obligatoriu, acest verset reprezint cheia înțelegerii tuturor lucrurilor spuse anterior.

În loc de concluzii

Precum pe cei care constituiau auditoriul Său direct, Domnul ne invită și pe noi să căutăm întâi Împărăția Sa, spre a avea apoi parte de toate celelalte în deplinătatea lor. Apoi, poate că nu ar strica să ne asigurăm că ochiul sufletului nostru e curat. Capabil să vadă cu adevărat lumina lui Dumnezeu și să o încorporeze. Să lupte împotriva întunericului poftei și a grijilor. Dornic să privească înspre crinii țarinii și păsările cerului și să le urmeze exemplul. Îndrăzniți!

Alătură-te comunității noastre pe WhatsApp, Instagram și Telegram!