„Mai înainte de a fi umilit, am greșit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit.” (Psalmul 118, 67)

Slavă și mulțumire Domnului pentru umilința pe care ne-o aduc bolile și necazurile! Pentru că ne readuc pe Calea pierdută. Cine caută Împărăția lui Dumnezeu știe ce spun, pentru că știe că dreptatea lui Dumnezeu e ascunsă în adâncul umilinței. Nici se putea o mai bună ascunzătoare: în văzul și la îndemâna tuturor, în „ceva” pretutindenea prezent, dar unde nimeni din cei călăuziți de duhul lumii, n-ar întinde inima să ia.

Umilința e pământul din pilda lui Hristos, unde este ascuns mărgăritarul de așa mare preț, încât merită să vinzi toate pentru a-l cumpăra. În umilință e ascuns Hristos, cu preadulcea Lui Împărăție. Acolo duce cuvântul Lui, iar când îl pierdem pe acesta, bolile, necazurile și strâmtorările vieții.

Binecuvântat să fie Cel ce ne-a chemat pe această cale, pe care nici sinele, nici lumea, nici diavolul nu pot să meargă...