Hipertensiunea arterială – interviu cu Elisabeta Hurjui, medic specialist cardiologie
Hipertensiunea arterială este definită ca o creştere a presiunii sângelui peste limita normală. Ea poate cauza afecţiuni ale inimii, creierului, rinichilor şi ochilor. Hipertensiunea arterială este responsabilă, prin complicaţiile sale, pentru 45% din totalul deceselor cauzate de boli cardiovasculare şi pentru 51% dintre decesele cauzate de accidente vasculare cerebrale, care împreună sunt cele mai mari cauze ale morbidităţii şi mortalităţii la nivel mondial, potrivit www.cardioportal.ro. Mai multe informații, la fel de importante, ne-a oferit doamna doctor Elisabeta Hurjui, medic specialist cardiologie, în cadrul Spitalului Providența al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
Ce este hipertensiunea arterială?
Pentru a înțelege ce este hipertensiunea arterială, trebuie să ne amintim de la orele de biologie despre sistemul circulator, care este compus din inimă și vasele de sânge ce conectează inima cu restul organismului. Presiunea arterială reprezintă forța pe care o exercită sângele asupra pereților arteriali. Curgerea sângelui prin artere nu este asemenea unui râu liniștit, ci este ritmată de contracțiile inimii. De aceea, tensiunea arterială are 2 valori denumite „sistolică”și „diastolică”, ce se măsoară în milimetri coloană de mercur. Tensiunea sistolică este citită prima și are valoarea mai mare, fiind determinată de forța cu care inima trimite sângele în artere. Tensiunea diastolică, citită a doua, are valoare mai mică, și este determinată de rezistența la flux opusă de pereții arterelor. Creșterea uneia sau a ambelor valori ale tensiunii arteriale peste anumite limite definește, în consecință, afecțiunea numită hipertensiune arterială. Hipertensiunea arterială este unul dintre cei mai răspândiți factori de risc cardiovascular. Cu toate acestea, ea este frecvent subdiagnosticată și subtratată.
Care sunt valorile normale ale tensiunii arteriale?
Societatea Europeană de Cardiologie definește tensiunea arterială optimă până în 120/80 mmHg și consideră normale valori tensionale între 120-130 cu 80-85 mmHg. Tensiunea arterială peste 130/85 este considerată la limită („normal înaltă” în terminologia medicală) și necesită urmărire de către medic. În final ajunge și la hipertensiune arterială, definită prin valori ale tensiunii arteriale măsurate la cabinetul medical peste 140/90 mmHg. Trebuie subliniat că o valoare crescută izolat a tensiunii arteriale nu stabilește automat diagnosticul de hipertensiune. Tensiunea arterială este un parametru foarte variabil. Ea poate crește în condiții de stres, oboseală, după un efort fizic intens, în caz de infecții sau durere sau după fumatul unei țigări. De aceea, necesită măsuratori repetate în condiții bazale, iar cheia unui diagnostic corect este caracterul constant: valorile tensionale constant crescute peste limitele menționate.
Cum ne măsurăm corect tensiunea arterială?
Întrucât hipertensiunea arterială este frecvent asimptomatică, singura modalitate de a o depista este aceea de a măsura periodic tensiunea arterială. Tensiunea poate fi măsurată la cabinetul medical sau la domiciliu, cu ajutorul unui tensiometru semiautomat, validat, ce măsoară tensiunea la nivelul brațului. Tensiunea arterială se poate măsura și pe o perioadă mai lungă, de 24 ore, cu ajutorul unui aparat programat să măsoare tensiunea la fiecare 15-30 minute (mai des ziua și mai rar pe timpul nopții). Investigația se numește monitorizarea automata a tensiunii arteriale și oferă o imagine mai fidelă a profilului tensional, mai ales la pacienții cu reacție de halat alb. Trebuie precizat că valorile tensionale măsurate la domiciliu sunt mai mici decât cele acceptate la cabinet. Astfel, se stabilește diagnosticul de hipertensiune pentru valori măsurate la domiciliu peste 135/85 mmHg. La prima evaluare, tensiunea se măsoară la ambele brațe, iar ulterior la brațul la care se înregistrează valori mai mari. La domiciliu, tensiunea se măsoară corect în poziție șezândă, după 5 minute de odihnă, cu brațul poziționat în dreptul inimii, de exemplu relaxat pe un birou. Se recomandă efectuarea a 2 măsurători dimineața și 2 seara, la interval de 1-2 minute între măsurători, timp de minim 3 zile, ideal 6-7 zile consecutive înainte de o vizită programată la doctor. Pacienții sunt încurajați apoi să noteze valorile măsurate într-un jurnal și astfel se simt mai încrezători, implicați activ în controlul afecțiunii de care suferă și mai motivați să respecte schema de tratament, ce nu trebuie modificată fără avizul medicului curant. Pentru exemplificarea măsurării corecte a tensiunii arteriale se poate accesa și programul de autodiagnostic al hipertensiunii arteriale lansat de Societatea Română de Cardiologie. Pentru pacienții cu tensiune arterială normală, ea ar trebui măsurată cel puțin o dată la 3 ani. Pacienții cu valori înalt-normale ale tensiunii arteriale (130-139 cu 85-89 mmHg) trebuie să-și verifice tensiunea cel puțin o dată pe an datorită riscului crescut de progresie către hipertensiune arterială.
Care sunt principalele simptome pentru care ar trebui să consultăm un doctor?
Hipertensiunea arterială este denumită și „ucigașul tăcut”, întrucât de cele mai multe ori nu dă simptome, însă expune pacientul unui risc crescut de complicații, precum infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Această boală poate evolua vreme îndelungată, chiar și ani, fără să supere bolnavul, iar simptomele apar de cele cele mai multe ori când valorile tensiunii sunt foarte mari (uneori peste 200 mmHg) sau boala este deja avansată. Pacienții pot descrie amețeli, dureri de cap persistente, tulburări de vedere, zgomote în urechi sau respirație îngreunată.
Valorile crescute ale tensiunii arteriale trebuie să impună un consult medical, chiar dacă pacientul se simte bine, întrucăt de multe ori, la momentul diagnosticării, hipertensiunea arterială are în spate zeci de ani de evoluție tăcută în care a rămas netratată. Hipertensiunea necontrolată terapeutic are 2 mari consecințe nefaste: suprasolicită inima și îmbătrânește în mod accelerat arterele. În primă fază, inima se adaptează la suprasarcina de presiune prin îngroșarea pereților săi (apare hipertrofia mușchiului cardiac), însă în timp își epuizează resursele energetice și forța de contracție a inimii scade, instalându-se insuficiența cardiacă. Riscul de insuficiență cardiacă este de 6 ori mai mare la pacienții cu hipertensiunea arterială, în absența tratamentului. De asemenea, presiunile constant crescute accelerează procesul de ateroscleroză, adică depunerea de colesterol în interiorul vaselor de sânge, iar arterele devin rigide, cu pereți îngroșați prin care sângele nu mai ajunge în cantități suficiente la nivelul organelor țintă. Și astfel pot apărea complicații vasculare la nivelul inimii (infarct miocardic), al creierului (accident vascular cerebral) sau al rinichilor (boală renală cronică).
Care sunt cauzele care duc la instalarea hipertensiunii arteriale?
La peste 95% din pacienții hipertensivi nu se poate preciza o cauză a hipertensiunii arteriale. În aceste situații, boala are la bază mecanisme neurohormonale complexe, iar diagnosticul este de hipertensiune esențială sau primară. În 5% din cazuri, hipertensiunea are o etiologie specifică și poartă denumirea de hipertensiune arterială secundară. Printre cauzele de hipertensiune arterială secundară se numără bolile renale cronice, unele boli endocrine, sindromul de apnee în somn sau boli vasculare congenitale. O formă particulară de hipertensiune arterială este cea declanșată la femei în cursul sarcinii. Ea poate evolua cu pierdere de proteine prin urină, edeme, până la convulsii și impune tratament de urgență întrucât amenință viața mamei și a fătului. De asemenea, o serie de medicamente pot induce sau agrava hipertensiunea arterială. Medicamente folosite în tratamentul cancerului, cortizonul, contraceptivele orale și tratamentele de substituție hormonală la femei, antiinflamatoare nesteroidiene, dar și unele medicamente pentru răceală și gripă pe bază de efedrină trebuie avute în vedere la pacienții hipertensivi. Deși nu are o cauză exactă, hipertensiunea arterială asociază o serie de factori de risc implicați în apariția și progresia ei. O parte sunt factori nemodificabili, precum: vârsta, sexul, ereditatea. Astfel, hipertensiunea este mai frecventă la bărbați față de femei, se dezvoltă de regulă după 40 de ani și riscul este mai mare dacă unul sau ambii părinți au avut hipertensiune arterială. Însă ce căutăm să identificăm și să corectăm sistematic sunt factorii modificabili: fumatul, consumul excesiv de alcool, sare și grăsimi, sedentarismul, obezitatea, dislipidemia.
Care sunt principiile de tratament?
Prima misiune a medicului este de a convinge pacientul că hipertensiunea arterială, odată ce a fost corect diagnosticată este o boală cronică ce trebuie tratată toată viața.
Adoptarea unui stil de viață sănătos este prima măsură ce trebuie instituiță și este la fel de importantă ca și tratamentul medicamentos. Fumatul este nociv indiferent de numărul de țigarete fumate, astfel încât se recomandă evitarea oricărei expuneri la tutun. Se consideră că aportul optim de sare din alimente este de sub 5 g/zi. Un alt dușman al alimentației sănătoase este consumul exagerat de alcool, definit prin cantități peste 250 ml vin sau 500 ml bere pe zi la bărbați, respectiv jumătate din această cantitate la femei. Se estimează că aproximativ 40% din pacienții hipertensivi suferă de obezitate, ce se asociază frecvent cu diabetul zaharat și hipercolesterolemia . Combaterea sedentarismului și încurajarea unui efort fizic moderat cel puțin 30 minute pe zi, 5-7 zile/săptămână sunt obiective majore și se pot transpune, în practică, în plimbări în aer liber în ritm alert, pe o distanță de 2-3 km/zi. Modificarea stilului de viață asociată tratamentului medicamentos urmărește în primul rând reducerea tensiunii arteriale la valori sub 140/90 mmHg pentru toți pacienții. Dacă tratamentul este bine suportat, tensiunea ar trebui redusă mai departe sub 130/80 mmHg, dar nu mai jos de 120/70 mmHg.
O concluzie, vă rugăm!
În încheiere, despre hipertensiunea arterială se afirmă adesea că provoacă în egală măsură „disperare și speranță”. Pe de o parte disperare, pentru că rămâne frecvent nedepistată sau subtratată și provoacă complicații cardiovasculare severe. Dar și speranță, pe de altă parte, pentru că există multiple resurse pentru a o controla și a preveni complicațiile ei. Dat fiind caracterul predominant asimptomatic al acestei afecțiuni, un rol foarte important îl au programele naționale de screening la nivelul populației generale, precum și promovarea în spațiul public și în mediul școlar a unui stil de viață sănătos.
Vă reamintim că, pentru alte informații și consultații puteți suna la unul dintre numerele de telefon ale Spitalului Providența (aflat pe Șoseaua Nicolina nr. 115, Nicolina 2, CUG, Iași): 0232 241 271 / 0730 230 030 / 0745 375 427.
Interviul în format AUDIO îl puteți asculta AICI!
Mai multe găsiți și pe pagina de facebook a Spitalului Providența al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei: https://www.facebook.com/providenta/.