Sărbătoarea Sfintei Parascheva după anul 1989

16 Octombrie 2016 00:35 Documentar
 

Într-un loc de pelerinaj găsim nu numai ceea ce oferă locul: sfânta biserică, sfintele moaşte şi sfintele slujbe, ci şi ceea ce aduc cu ei pelerinii, fiecare în parte şi toţi laolaltă, adică evlavia lor, pacea lor, răbdarea lor, cuminţenia lor, bunătatea lor, deci felul lor de a fi şi de a se întâlni cu Dumnezeu şi cu oamenii în Biserica lui Hristos şi a sfinţilor Lui.

Căderea regimului comunist a stopat, sperăm, o dată pentru tot­deauna, distrugerea intelectualităţii româneşti, a valorilor naţionale şi a creştinismului nostru strămoşesc. În acest context, Biserica Or­todoxă Română trece printr-o serie de schimbări şi transformări impuse de provocările vremii.

Dacă înainte de 1989 cultul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi se bucura mai mult de cinstire locală, după evenimentele din de­cembrie 1989 lucrurile s-au schimbat. De precizat că acum s-a revenit la vechea tradiţie a procesiunii cu moaştele Sfintei, tradiţie între­ruptă brusc de venirea la putere în România a regimului comunist. Ascultătoare a rugăciunilor şi fierbinte rugătoare către Milostivul Dumnezeu, Sfânta Parascheva va fi cinstită, ca şi în trecut, în isto­rie, de creştinii ortodocşi în ziua de 14 octombrie, fiind trecută în calendarul tipărit de Arhiepiscopia Iaşilor cu cruce roşie. Numărul creştinilor prezenţi la slujbele închinate sfintei va creşte în mod constant, an de an, şi datorită faptului că ea este  „leacul durerii, mâna vindecării, casa ocrotirii, mântuirea de boli".

Mai mult decât atât, ea ţine partea celor asupriţi pe nedrept, este avocata celor nedreptăţiţi, fiind numită „mijlocitoarea celor greşiţi, folositoarea celor asupriţi, îndreptătoarea judecătorilor răi, scăparea celor judecaţi şi osândiţi şi stârpitoare a răutăţilor".

După anul 1989, sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi se trasformă dintr-o sărbătoare locală şi regională într-una naţională şi chiar internaţională. Meritul deosebit al acestei trans­formări îi revine, fără nici o îndoială, Preafericitului Părinte Da­niel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei între 1990 şi 2008. Preafericirea Sa afirma, mai târziu, referindu-se la pelerinajul care are loc la Iaşi, în fiecare an, de ziua de 14 octombrie:

„Pelerinajul este un eveniment spiritual pentru toţi cei ce par­ticipă la el cu credinţă şi evlavie, cu dragoste de Dumnezeu şi de sfinţii Lui. În acest înţeles, pelerinajul poate fi un moment sau un prilej de înnoire şi de îmbogăţire sufletească pentru toţi pelerinii sau închinătorii.

Într-un loc de pelerinaj găsim nu numai ceea ce oferă locul: sfânta biserică, sfintele moaşte şi sfintele slujbe, ci şi ceea ce aduc cu ei pelerinii, fiecare în parte şi toţi laolaltă, adică evlavia lor, pacea lor, răbdarea lor, cuminţenia lor, bunătatea lor, deci felul lor de a fi şi de a se întâlni cu Dumnezeu şi cu oamenii în Biserica lui Hristos şi a sfinţilor Lui.

Aşadar, hramul şi pelerinajul de hram pot fi un eveniment de întărire a credinţei, de împrospătare a evlaviei, de împlinire a ru­găciunilor şi de cunoaştere a altor credincioşi decât cei pe care îi întâlnim zilnic in parohie, în mănăstire sau în localitatea de unde vine fiecare dintre noi.

Pelerinajul este în acelaşi timp călătorie fizică şi spirituală. Călătoria fizică este o deplasare, uneori obositoare şi costisitoare, dintr-o localitate în alta, adică de acasă la locul sărbătorii sau de cinstire a sfinţilor. Însă călătoria spirituală a pelerinajului este o mutare interioară de la o stare spirituală la o altă stare spirituală a sufletului. Dacă această mutare sau călătorie spirituală este un urcuş duhovnicesc sau o creştere duhovnicească, atunci peleri­najul preface oboseala fizică în odihnă spirituală, în pace şi bu­curie sufletească. Astfel, pelerinajul transforrnă cheltuiala mate­rială într-un câştig spiritual şi o iniţiativă particulară într-o bucurie comunitară.

În acest înţeles, depinde mult de pelerini şi de cei ce îi primesc dacă oboseala şi cheltuiala lor devin sărbătoare de suflet şi îmbo­găţire spirituală".

În fiecare an la moaştele Sfintei Parascheva sosesc mii de pe­lerini din toate colţurile lumii. Aşa s-a întâmplat şi în secolele tre­cute, atunci când moaştele erau vizitate de mari ierarhi ai Orto­doxiei, domnitori şi ţari, aşa se întâmplă şi în zilele noastre. La hra­mul Sfintei Parascheva vin ierarhi şi conducători ai Bisericilor Or­todoxe surori, conducători de stat şi şefi de guvern ori ambasadori străini. Toţi aceştia păstrează tradiţia veche de sute de ani a pre­zentei lor la sărbătoarea Ocrotitoarei Moldovei.

(Pr. Prof Dr. Ion Vicovan, Pr. Cătălin Adumitroaie, Cuvioasa Parascheva, sfânta populară a Ortodoxiei în istoria şi evlavia poporului român, Editura Doxologia, 2011, pp. 230-232)

Ultimele din categorie