Biserica oferă adevărata hrană pentru sufletele noastre: cuvântul lui Dumnezeu, Tainele, dumnezeieştile slujbe, citirile, cântările, sfintele rânduieli care hrănesc mintea şi simţirea. Mergeţi mai des la biserică, hrăniţi-vă min­tea, inima, buzele cu hrană nestricăcioasă. În lume vă hrăniţi neîncetat numai cu hrană stricăcioasă: văzul, au­zul, gustul, mirosul, pipăitul, mintea, memoria, şi imagi­naţia, toate simţurile voastre se hrănesc cu stricăciune. În Biserică nimic nu este stricăcios; frumuseţea nu se strică, e veşnică, dulceaţa, bogăţia, slava sunt nestricăcioase; frumuseţea, dulceaţa, slava, bogăţia lumească, trupească însă, sunt toate supuse stricăciunii, pieirii; pe deasupra mai sunt şi înşelătoare, iluzorii, păcătoase. Ţine minte, creştine, că atunci când te lupţi cu păcatul şi diavolul o faci pentru viaţa cea veşnică, pentru ea înduri răni, necazuri, strâm­torări, supărări, chinuri, sărăcie; pentru ea faci fapte bune! Ai pentru ce să te trudeşti, să rabzi! Îndelungă-răbdarea i-a făcut pe toţi sfinţii să dobândească viaţa veşnică. Să ai întotdeauna în vedere, creştine, ţelul pe care-l urmăreşti. Care anume? Viaţa veşnică.

(Ioan de Kronstadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, Sibiu, 2002, p. 58)