Text și context

Întreita ispitire a Mântuitorului este urmată de strămutarea Lui temporară în Galileea. Motivația celei din urmă se găsește, precum ține să arate Evanghelistul, în întemnițarea Înaintemergătorului. În patria Sa, Învățătorul realizează un act important. De fapt, el reprezintă punctul de plecare al activității Sale propovăduitoare. Căci, odată fortificat în lupta cu puterile vrăjmașe, va începe să străbată lumea spre a vesti Evanghelia.

Pescari de oameni

Mesajul cu care-i atrage pe cei dintâi învățăcei, anume Petru și Andrei, e unul simplu. „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”, le spune. Impresionați de puterea cuvântului Său și de cele pe care le făcuse, aceștia răspund prompt chemării. Lasă mrejele și-L urmează. Schimbă marea, destul de calmă, a Galileii, pe învolburatele zări ale unei lumi care, nu de puține ori, le va fi ostilă. Merită osteneala. Când e vorba de Hristos, nimic nu e prea dificil, ori imposibil de îndeplinit. 

Celor doi le urmează fiii lui Zevedeu. „Copiii tunetului”, cum mai erau numiți, probabil din pricina firii aprige, vor avea parte de aceleași cuvinte și vor alege și ei, imediat, să Îl urmeze. E greu de spus cât de conștienți erau de mărinimia misiunii care li se încredința. Ori de dificultățile ei. Și totuși, nu vor da înapoi. Nu se vor poticni niciodată într-atât încât să abandoneze. 

Galileea

Cum ucenicia presupune a urma pe cineva și a învăța de la acea persoană, alături de ei, Iisus va străbate Galileea, propovăduind în sinagogi și pretutindeni și săvârșind minuni. Căci, dacă perioada de învățare nu ar fi avut la bază puterea exemplului, e de presupus că cei chemați n-ar fi ajuns să aducă la Domnul atâția oameni, ori să-și pecetluiască cele propovăduite prin actul martiric. 

Dacă aceștia erau următorii de aproape, chemați a duce mai departe mesajul Lui după ce activitatea Sa pământească se va fi încheiat, trebuie spus că nu erau totuși singurii care-L observau. Astfel, Sfântul Matei ține să sublinieze că vestea cu privire la minunile sale trecuse dincolo de granițele Țării Sfinte, până în Siria și pe alte meleaguri învecinate. Subliniază de asemenea faptul că: „mulţimi multe mergeau după El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan”.

În loc de concluzii

Dincolo de aspectul propriu-zis al chemării primilor ucenici, Evanghelia celei de-a doua duminici de după Rusalii vine să vorbească și despre altceva. Despre universalitatea chemării mântuitoare. Căci, dacă Hristos îi invită pe Apostoli să devină pescari de oameni, o face pentru a le cere să străbată, cu misiune clară, lumea. Spre a binevesti Evanghelia și a salva suflete. A străbate locuri neprielnice și a înfrunta intemperii felurite. Aidoma lor și mulțimilor, și noi suntem chemați a-I deveni următori. Vom beneficia, precum cei de atunci, de tămăduirea sufletelor și a trupurilor. Ba mai mult, ne vom bucura de faptul de a avea numele scrise în ceruri. Ca pescari, va trebui de bună seamă să avem răbdare. Momeala ne-o oferă El. Vorba vine. Căci nu există nimic mai prețios care ar putea fi oferit cuiva, decât cuvintele Vieții Veșnice. Îndrăzniți!