Aspecte introductive

Pericopa evanghelică a celei de-a treia duminici după Rusalii conține o serie de sfaturi. Mântuitorul vorbește aici despre ceea ce ar trebui să însemne cu adevărat prioritățile vieții creștine. Cred că o lectură potrivită ar începe cu finalul paragrafului, care vine să rezume cele prezentate anterior și să ofere o alternativă la stări de fapt care ne sunt, de bună seamă, familiare.

Ochiul și slujirea

Precum era de așteptat, textul dedicat primatului căutării Împărăției începe cu o referire la lumină. Iisus însuși, Fiul luminii, știe cât de importantă este aceasta. Ca atare, invită la curățirea organului prin care lumina intră în trup. A ochiului. La ferirea lui de contactul cu lucruri care l-ar putea pângări. Cu chestiuni care ar aduce cu sine întunericul în trup. Conștient fiind de modul în care slujirea acestei componente umane se întrepătrunde cu cea sufletească. 

Odată ce ochiul permite doar pătrunderea luminii, filtrând cu grijă potențialele intruziuni ale întunericului, slujirea lui Dumnezeu se va putea face pe deplin. Învățătorul ține să se refere și la aceasta: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona”. Într-o societate a part-time-ului, în care, nu de puține ori, mersul lumii ne obligă să ne împărțim între mai multe slujbe, spre a avea un venit decent, aceste cuvinte ar putea părea de-a dreptul în răspăr cu logica lumii. Și totuși. Nu e un manifest împotriva muncii. Slujirea e termenul cheie. Pornind de la acesta ar trebui să se citească. A sluji înseamnă a te dedica întru totul unei cauze. A subscrie, din toată ființa ta, principiilor pe care ea le are drept temelie. A le îmbrățișa. Or, nu există în lumea asta om care să se poată dedica întru totul unor cauze care se găsesc în contradicție din punct de vedere al principiilor. La aceasta se referă El. A-L sluji pe Domnul înseamnă, fără doar și poate, a te păstra departe de Concurență și de tot ceea ce face ea. Slujirea presupune dragoste necondiționată și jertfelnicie. Ce-am putea noi oare să-i jertfim lui Dumnezeu, care a creat totul? Patimile și păcatele noastre. Renunțarea la ele reprezintă un aspect fundamental al slujirii noastre.

Grijile

De-ndată ce aceste lucruri au fost clar lămurite, Hristos îi îndeamnă pe cei care-L urmează să nu se îngrijească de cele materiale. Arată că ele sunt de importanță secundară în raport cu cele sufletești. Ba mai mult, oferă exemple incontestabile cu privire la aceasta. Crinii țarinii și păsările cerului. Toate se găsesc în grija lui Dumnezeu. Concluzia acestui discurs e una formulată în cuvinte cu puternic impact emoțional: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”.

În loc de concluzii

Aidoma altor pasaje de acest fel, Evanghelia pe care o avem în vedere vine să vorbească despre calitatea de elite a creștinilor. Domnul îi învață prin cele spuse aici în ce ar trebui să rezide superioritatea lor față de neamurile păgâne. În păzirea ochiului curat. Căci lumina e esențială pentru relația cu Dumnezeu. Apoi, în slujirea Acestuia. Una care nu admite, cu niciun chip, vreo relație de curtoazie cu întunericul și slugile lui. Îndrăzniți!