Pericopa evanghelică din Duminica a 24-a după Rusalii, consemnată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca (cf. 8, 41-56), ne relatează o mare minune săvârșită de către Mântuitorul Iisus Hristos în Capernaum, și anume învierea din morți a fiicei lui Iair, care era mai marele sinagogii. Aceast eveniment are loc după vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor.

Din textul biblic observăm că pentru acest om important nu a mai contat hainele care le îmbrăca și funcția pe care o avea în sinagogă, ci a contat un singur lucru: viața fiice sale, care, între timp, moare (pentru că, în timp ce Iair vine la Hristos, Fiul lui Dumnezeu o vindecă pe femeia cu scurgere de sânge). Peter Lange, un interpret apusean al Scripturii afirmă că această întârziere a lui Hristos a avut loc tocmai pentru a încerca și întări credința lui Iair, pentru că îi spune acestuia: „Nu te teme; crede numai și se va izbăvi” (cf. Luca 8, 50).

Dacă vom analiza cu atenție fragmentul scripturistic, Hristos, Cel mai mare învațător al tuturor timpurilor, are pentru Iair cel puțin două mesaje importante: al credinței și al nădejdii. De fapt, aceste mesaje sunt și pentru noi, cei de astăzi.

Primul mesaj, al credinței, este cel mai important pentru că fără credință în Dumnezeu, în viața de zi cu zi, nu putem face nimic. Chiar dacă între timp a venit cineva și a zis faptul că fiica lui a murit și nu mai are rost să supere pe Învațătorul cu tragedia familiei sale, Hristos îi spune „nu te teme, crede numai (...)”. În fața marilor greutăți, a suferințelor, de multe ori, suntem gata să capitulăm, dar Iair își continuă drumul spre casă împreună cu Iisus. Printr-o astfel de situație a trecut și regele David, căruia i-a murit copilul, pentru care s-a rugat și a postit, dar a continuat cu Dumnezeu și nu a văzut în deznădejde: „David s-a sculat de la pământ, s-a spălat, s-a uns şi şi-a schimbat hainele şi s-a dus în casa Domnului şi s-a rugat” (cf. II Regi 12, 20).

Al doilea mesaj este cel al nădejdii. Moartea, pentru cel credincios, este adormire și somn: „Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme” (cf. Luca 8, 52). De ce se numește „mesaj al nădejdii”? Pentru că așa ne-a spus Mântuitorul, înainte să îl învieze pe prietenul Său, Lazăr; așa ne spune și Sfântul Apostol Pavel: „Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El” (Tesaloniceni 4, 14). Așadar, moartea este doar un somn, iar noi nu știm unde și cum vom adormi, ci trăim cu nădejdea că fiecare dintre noi ne vom trezi în Împărăția lui Dumnezeu.

Trebuie să fim conștienți de faptul că, la timpul hotărât, atunci când Dumnezeu ne va cheama la El, pe copii și tineri, pe adulți și bătrâni, tuturor le este rânduit să moară o singură dată. Pentru că, și Sfântul Apostol Pavel ne spune că toți suntem datori cu o moarte.

Învierea fiicei lui Iair în vârstă de 12 ani este exemplul clar că Mântuitorul are stăpânire asupra morții și are puterea de a ne readuce din moarte la viață și de pe pământ la Cer. Toate acestea ne arată că Hristos îi iubește pe tineri, dar ne mai arată faptul că și tinerii pot muri, și de aceea și ei trebuie să fie în bună legătură cu Dumnezeu.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că fiica lui Iair nu era pregătită să moară. Fiindcă, câți dintre tineri care mor sunt și pregătiți pentru a muri? De aceea părinții trebuie să se roage pentru copiii lor, să le ofere educație corectă și să participe cât de des la slujbele bisericii, să se spovedească și să se împărtășească în mod regulat. Pentru că cea mai mare binecuvântare a familiei sunt sănătatea duhovnicească a copiilor și atunci când copiii ascultă de părinți și nu se răzvrătesc!

Indiferent de încercările, necazurile, durerile și suferințele care vor veni în viața noastră, Hristos rămâne Părintele oricărei mângâieri! Poate că uneori ne punem întrebarea de ce Dumnezeu întârzie în viața noastră; dar trebuie să știm faptul că toate aceste „întârzieri” fac parte din planul Său providențial de mântuire a lumii!