În fața duhovnicului nu trebuie să ascundem voit nici cel mai mărunt lucru. Dacă uităm fără de voie vreun oarecare păcat, trebuie să-l spovedim rândul următor, dar să nu ascundem nimic din cele ce ne mustră conștiința noastră, căci aceasta înseamnă să facem păcat îndoit, o dată pentru că l-am săvârșit, iar a doua oară pentru că l-am tăinuit!

(Arhimandrit Serafim Alexiev, Leacul uitat – Sfânta Taină a Spovedaniei, Traducere din limba bulgară de Gheorghiță Ciocioi și Petre-Valentin Lică, Editura Sophia, București, p. 78)