Dacă ai moartea înaintea ochilor, în fiecare zi, nu păcătuiești. Dacă te vei elibera de lucrurile pământești, slobozindu-te din cele vremelnice, vei putea, ca un preaviteaz luptător, să iei darul biruinței. Că, dacă lucrurile cele pământești ne trag în jos, către ele, apoi și patimile ne întunecă ochii inimii, în vremea luptei lăuntrice. Pentru aceasta se luptă cu noi și ne biruiește vicleanul, că pe unii ce suntem plini de lucrurile cele pământești și de patimile grijilor pământești ne robim. Că, pe cele pământești toți împreună le iubim, fraților, dar unii se luptă să-și elibereze mintea, iar alții nu. Și, atunci mintea noastră ne lasă și se împrăștie pe pământ, din pricina trândăviei noastre.

Iată, ziua s-a plecat și către seară este vremea noastră, iar noi, iubiților, în necredința noastră, socotim că este dimineață. Iată, lângă uși este Împărăția Cerurilor ca să strălucească, iar noi nu voim să înțelegem. Uneori, s-au făcut și semnele și minunile despre care a vorbit Domnul: foamete, ciumă, cutremure, înfricoșări și năvăliri de neamuri. Și acestea toate ne par nouă ca un vis. Nu ne sperie pe noi auzirea, nici însăși vederea lor. Dar secerișul acum s-a apropiat și sfârșit are chiar și viața noastră. Iată, îngerii țin gata secerile; așteaptă doar porunca.

Să ne înfricoșăm, iubiților. Ceasul este al unsprezecelea din zi și calea este încă lungă. Să ne sârguim, în cămară să ne aflăm. Să ne facem veghetori și să ne trezim ca niște nesomnoroși. Nu știm în care ceas Stăpânul va veni. Să ieșim de sub apăsarea celor pământești. Să nu te îngrijești de nimic, a zis Domnul. A iubi pe toți ne poruncește nouă Dumnezeu. Iar noi, dimpotrivă, am izgonit dragostea și ea a fugit de pe pământ. Nu afli nicăieri, pe pământ, dragostea cea desăvârșită pentru oameni și pentru Dumnezeu, căci ea de la toți a fost gonită. Toți au urât dragostea. Acum, mai mult, invidia împărățește. Pricinile de tulburare pe pământ s-au înmulțit, nedreptățile au acoperit pe toți împreună. Fiecare numai cele pământești le caută, iar pe cele cerești le defăimează. Cele vremelnice dorește, iar pe cele ce vor să fie, nimeni nu le iubește. Voiești, să fii om duhovnicesc? Învață să te eliberezi de cele pământești. Nu căuta mai întâi pe cele pământești, ci nevoiește-te și dorește, ca un desăvârșit, Împărăția Cerurilor, și apoi, caută și pe cele pământești, după cuvântul Domnului. (Sfântul Efrem Sirul)

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 334)