Dacă toţi Creştinii ar fi citit Vechiul şi Noul Legământ al lui Dumnezeu, ar fi avut mai multă frică de Dumnezeu şi ar fi mers mai des la Biserică să audă cuvântul lui Dumnezeu. Atunci le-ar fi fost mai uşor şi preoţilor să propovăduiască poporului şi să tâlcuiască voia şi legea lui Dumnezeu. Şi pe mine mă bate gândul că cineva dintre cei ce mă ascultă nu mă va înţelege, căci nu a citit niciodată Sfânta Scriptură, nici nu o are în casă, nici nu poate spune ce este Vechiul şi ce este Noul Legământ. Acel gând chinuitor mă îndeamnă să vă spun de mai multe ori: Luaţi Sfânta Scriptură. Precum ţineţi icoana în casă, aşa să ţineţi şi Sfânta Scriptură. Icoana este sfinţenia în culori, iar Sfânta Scriptură sfinţenia în cuvinte. Citiţi Sfânta Scriptură, priviţi spre icoană. Sfânta Scriptură vă învaţă cum trebuie să trăiţi, iar icoana vă arată chipul unui sfânt care a trăit după Sfânta Scriptură. Aşa cum se poate fără orice alte mâncăruri, dar nu şi fără pâine, aşa se poate şi fără orice alte cuvinte, dar nu şi fără cuvântul lui Dumnezeu. Pâinea cinstită şi cuvântul sfânt. Domnul Iisus vorbeşte despre pâine şi cuvânt, zicând: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot graiul ce iese din gura lui Dumnezeu. (Mat. 4, 4)

(Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, Prin fereastra temniţei, Editura Predania, Bucureşti, 2007, p. 170)