Icoana Maicii Domnului Gravaliotissa din Pastra, Kefalonia
Am avut bucuria de a mă închina în această biserică în luna august a anului 2015, împreună cu un grup de pelerini din România şi Republica Moldova. Ne‑am minunat văzând la icoană bobocii albi, cu nervuri în verde crud, crescuţi fără nici o explicație logică sau ştiinţifică pe tijele uscate.
Denumirea de Gravaliotissa îşi are originea în modul în care a fost găsită icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din localitatea Pastra din insula Kefalonia.
La începutul secolului XVIII, stăpânul locului era contele Lianos. În primele zile ale lunii august 1720, în toiul lucrărilor pentru noua recoltă de struguri, pe când argaţii curăţau via de iarba uscată cu „gravala” (grebla), s-a întâmplat ceva minunat. În grebla unuia dintre ţăranii slujitori ai contelui s-a înfipt o bucată de lemn. Încercând să o scoată dintre dinţii greblei, a constatat că bucata de lemn pe care voia cu stăruinţă să o arunce era de fapt o icoană a Maicii Domnului. Uimit şi înfricoşat de cele întâmplate, bietul slujitor a luat icoana şi a aşezat-o pe o căpiţă de fân uscat. Şi-a întrerupt lucrul de îndată şi a fugit să-l anunţe pe conte.
Acesta însă, fiind cuprins de grijile pentru noua recoltă, l-a îndemnat să ducă icoana la Biserica „Sfântul Dimitrie”. În aceeaşi noapte, contelui i-a apărut Maica Domnului care l-a dojenit: „De ce m-ai luat de la casa mea?”. De aceea, înfricoşat de mesajul divin, s-a dus dis-de-dimineaţă şi a luat icoana, pentru a o aduce acasă el însuşi, care o renegase cu o zi în urmă.
În vremea aceea, contele avea o fiică paralitică. De cum a văzut icoana, tânăra fată s-a ridicat în picioare şi, cu paşi lenţi şi cu multă atenţie, s-a închinat şi a fost tămăduită pe loc. În urma acestei minuni, contele a primit gândul cel bun şi a ridicat biserica Maicii Domnului în locul în care fusese găsită icoana.
Minunea înfloririi crinilor Maicii Domnului
Când argaţii contelui au mers la locul aflării icoanei, au băgat de seamă că se întâmplase ceva cutremurător: căpiţa de fân, pe care ţăranul pusese icoana, era înflorită şi printre crenguţele uscate se iviseră nişte crini mici, înfloriţi și cu frunze verzi.
În amintirea acestei minuni şi în fiecare an la cincisprezece august, când este prăznuită Adormirea Maicii Domnului, înfloresc crinii pe care femeile din sat îi culeg din luna aprilie până în mai şi îi aşază în faţa icoanelor de acasă, unde sunt lăsaţi să se usuce. În prima zi a lunii august crinii uscaţi sunt duşi la biserică, iar preotul deschide rama icoanei făcătoare de minuni şi îi aşază în interiorul acesteia. Din data de zece până pe cincisprezece august, din firele de crini cu lujerul uscat ies la iveală frunze verzi şi muguri fragezi, gata de a înflori. Astfel, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, după încheierea Sfintei Liturghii, preotul deschide rama icoanei şi scoate crinii înfloriţi pe care îi împarte ca binecuvântare credincioşilor.
Am avut bucuria de a mă închina în această biserică în luna august a anului 2015, împreună cu un grup de pelerini din România şi Republica Moldova. Ne‑am minunat văzând la icoană bobocii albi, cu nervuri în verde crud, crescuţi fără nici o explicație logică sau ştiinţifică pe tijele uscate.
Ce sunt „jertfele” așezate la icoane?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro