„Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor”, dar şi toată strălucirea de lumină, ce pleacă de la Tatăl, revărsându-se asupra noastră cu bunătate, ne îndreaptă din nou în sus, ca o putere ce unifică şi ne întoarce spre unitatea Tatălui, celui ce ne strânge la Sine spre simplitatea Sa, ce îndumnezeieşte.

Nu este cu putinţă minţii noastre să se înalţe până la contemplarea ierarhiilor cereşti, dacă nu s-ar servi de călăuză materială. De aceea, mintea ne-a descris duhurile supra-ceresti în imagini sensibile şi perceptibile, prin contururi schiţate în Sfintele Scripturi pentru a ne îndruma cu ajutorul celor sensibile către cele inteligibile.

Ierarhia este o rânduială sfântă, o cunoştinţă şi o lucrare ce duce pe cât se poate la asemănarea cu divinitatea şi se înalță în proporţie corespunzătoare, până la imitarea de Dumnezeu.

Ordinele sfinte ale fiinţelor cereşti participă la comuniunea dumnezeiască într-o măsură mai mare decât lucrurile care au numai existenţa. Ele imită pe Dumnezeu, în chip supramundan şi doresc să-şi transforme înfăţişarea lor spirituală. De aceea, se și bucură de o mai strânsă comuniune cu divinitatea, fiind şi mai stăruitori şi râvnind întotdeauna spre nivelurile superioare, desăvârşirea însemnând înălţarea până la imitarea lui Dumnezeu.

„Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El...” Acest fragment din Coloseni arată cunoştinţa Sfântului Pavel referitoare la ierarhiile cereşti, cunoştinţa acumulată prin revelaţie divină, în timpul unei călătorii în al treilea cer, unde a văzut lucruri ce nu au putut fi descrise în cuvinte.

„Mai presus decât toată începătoria şi stăpânia şi puterea şi domnia şi decât tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor”, aşa Îl situează Sfântul Pavel pe Fiul lui Dumnezeu, cu alte cuvinte acesta este vârful ierarhiei cereşti. 

Dionisie Areopagitul este cel mai de seamă erudit, ale cărui lucrări despre ierarhiile cereşti au fost acceptate chiar şi de către cei mai sceptici ierarhi ai bisericii. Ţinând cont că Dionisie Areopagitul a fost convertit de către Sfântul Apostol Pavel, se poate spune că el a transmis mai departe printr-o descriere amănunţită informaţiile pe care le-a primit de la apostol. Lumile subtile sunt împărţite pe zone de influenţă şi în funcţie de gradul de elevare spirituală, fiinţele parcurg aceste planuri până la desăvârşirea finală similară cu îndumnezeirea.

Ierarhiile cereşti sunt în număr de nouă, la rândul lor subîmpărţite în trei ordine majore (triade): prima se află cel mai aproape de Dumnezeu şi cuprinde Serafimii, Heruvimii şi Tronurile, cei „cu mulţi ochi şi multe aripi”. Al doilea ordin este format din Domnii, Virtuţi (sau Puteri) şi Stăpâniri; iar cel de-al treilea ordin este format din Principate, Arhangheli şi îngeri. Numele fiecărei inteligenţe cereşti indică caracteristica divină proprie ei.

Toate spiritele divine se numesc puteri cereşti, dintre care îngerii sunt cei mai aproape de oameni şi au rolul de mesageri ai intenţiilor divine.

„Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii?”, zice Sfântul Apostol Pavel, sugerând protecţia şi atenţia pe care oamenii o primesc de la îngeri.

„Pentru aceea se cuvine ca noi să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne pierdem.”

Preot Mihail Bălan