„Și I-a zis diavolul...” (Luca 4,3)

Nu contează ce zice diavolul pentru că, orice ar spune, e un cuvânt al morții, ucigaș de suflet. 

De aceea, Domnul îi dă acest răspuns, valabil pentru tot ce ar ieși din gura necuratului: omul trăiește cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Căci cuvântul Domnului e viață, lumină și dragoste smerită, odihnitoare, plină până la jertfă de dorirea binelui celuilalt.

Și de acestea ne lipsim, necitind în fiecare dimineață din Evanghelie. Urmarea tristă e că, neavând gustul cuvântului lui Hristos în inimă, proaspăt și viu, ușor vom înghiți zicerile diavolului care ne vor stinge simțirea prezenței lui Dumnezeu. Și sufletul, simțindu-se orfan, se va întrista și-și va pierde îndrăzneala de a trăi cu dragoste minunatul dar al acestei zile.

Dacă ne vom spăla dimineața pe dinți cu un cuvânt al lui Hristos, cu siguranță că nu vom mai simți nevoia de a mușca din sufletul aproapelui.