„Gândind din punct de vedere fizic, oamenii evaluează bătrâneţea după scurgerea timpului; dar cugetând duhovniceşte, duhurile calculează bătrâneţea după tăria lor lăuntrică. Îl putem numi pe Dumnezeul Cel Preaînalt, Nemuritor şi Veşnic, Pururea Tânăr. Atât timpul, cât şi veşnicia au trecut pe lângă Capul Său fără să lase o singură cută pe Chipul Său. Şi noi, fiind îngerii Săi, am rămas încă din clipa creaţiei tot tineri, chiar dacă am fost creaţi înaintea tuturor oamenilor. Noi am rămas tineri doar fiindcă noi Îl avem în noi pe El, pe Duhul Său Cel Sfânt ‒ şi fiindcă noi trăim în El, respirăm într-Însul, suntem hrăniţi într-Însul şi lucrăm întru El. Și tot ceea ce-şi află mântuirea în altceva în afara Sa, care caută viaţă în afara Lui, care caută mulţumirea în afara Lui şi care se hrăneşte cu pâine muritoare, repede îmbătrâneşte şi moare.

Viaţa şi tinereţea depind de duhul care se află în fiinţele create şi asupra duhului lucrează bătrâneţea şi moartea. Soarta unei naţiuni, păstrarea sau căderea ei, se hotărăşte după duhul care se află înlăuntrul poporului ei. Dintre oameni, cei ce se aseamănă cel mai mult cu îngerii sunt sihaștrii şi pustnicii, adică acele suflete care au luat de la pământ doar cea mai neînsemnată cantitate de hrană pentru supravieţuirea trupului lor, hrănindu-se zi şi noapte cu Duhul Său, Duhul vieţii veşnice şi al veşniciei tinereţii. Iar sufletele lor au fost atât de bine hrănite şi de puternice, încât ei şi-au păstrat trupurile viguroase şi puternice mai mult decât cei care, în duh de slăbiciune, întru nelinişte, şi-au hrănit trupurile şi sufletele cu nimic altceva decât cu lumea. Aşa cum se prezintă situaţia indivizilor, o, principe, la fel se întâmplă şi cu un grup de indivizi înrudiţi ‒ adică cu naţiunile.” (Sfântul Nicolae Velimirovici)

(Sfântul Ierarh Nicolae al Ohridei și Jicei; Fericitul Arhimandrit Justin Popovici, Taina și semnificația bătăliei de la Kosovo, traducere din limba engleză de Paul Bălan, Editura Anestis, 2013, pp. 84-85)