Să căutăm, fraţilor Împărăţia care nu are sfârşit! Să căutăm bucuria care ne duce în vecii cei nesfârşiţi! Să ne rugăm, iubiţilor, cu durere de inimă şi cu suspinuri şi cu lacrimi, ca să nu pierdem acel fericit glas! Să încetăm a ne desfăta aici, ca să câştigăm desfătarea raiului! Să plângem aici puţin, ca acolo să râdem! Să flămânzim aici, ca acolo să ne săturăm! Să intrăm prin uşa cea strâmtă şi prin calea cea necăjită, pentru ca acolo, pe calea cea lată şi desfătată să călătorim! Şi iarăşi zic: Vedeţi să nu vă împiedice viaţa aceasta şi să vă batjocorească, şi goi şi ticăloşi în veacul acela să vă trimită, că pe mulţi i-a împiedicat, pe mulţi i-a batjocorit, pe mulţi i-a orbit înşelăciunea lumii acesteia.

Iar noi, fraţilor, să luăm aminte la noi înşine, că auzim pe Domnul, zicând: „ Veniţi după Mine”. Pe toate să le părăsim şi Lui Să-i urmăm! Să scuipăm toată bucuria lumii acesteia, că batjocoreşte pe toţi cei ce o iubesc pe dânsa. Iar noi să ne sârguim spre viaţa cea veşnică, la dănţuirea cea împreună cu îngerii, la petrecerea cea împreună cu Hristos. Că Lui I se cuvine slava şi stăpânirea, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.

 

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 123)