„Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.” ( Ioan 6,54)

Sfânta Euharistie sau Împărtăşania este taina în care creştinul, sub chipul pâinii şi al vinului, primeşte adevăratul Trup şi Sânge al Domnului pentru iertarea păcatelor şi câştigarea vieţii de veci.

Taina Sfintei Împărtăşanii este de origine dumnezeiască şi instituirea ei s-a făcut de Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, la Cina cea de Taină, în Joia Mare, când luând pâinea şi binecuvântând, a frânt şi dând ucenicilor a zis: „Luaţi mâncaţi, acesta este Trupul Meu...” Apoi, luând paharul şi mulţumind, le-a dat zicând: „Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor”. Hristos a dat poruncă ucenicilor ca această Sfântă Taină să se săvârşească până la a doua Sa venire: „Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea” (Matei 26, 26-28; Luca 22,19-20, I Corinteni 11, 23-25).

Sfânta Liturghie nu este altceva decât Taina Sfintei Euharistii. Ea este slujba cea mai sfântă prin care Biserica creştină aduce lui Dumnezeu prinosul ei de recunoştinţă şi de cinstire pentru binefacerile primite. Este o reactualizare a jertfei Mântuitorului de pe Crucea Golgotei pentru mântuirea noastră.

Împărtăşirea preoţilor şi a credincioşilor se face în momente diferite. Preoţii slujitori se împărtăşesc înaintea credincioşilor, în Sfântul Altar, din părticica „Hristos” a Sfântului Agneţ, apoi beau din Sfântul Potir Sângele lui Hristos. După rostirea rugăciunilor de împărtăşanie și a formulei: „Cinstitul și Preasfântul Trup al Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, se dă mie, nevrednicului preot (N)...”, preotul se împărtăşeşte de trei ori din Sfântul Potir, apoi își şterge buzele şi Sfântul Potir cu acoperământul şi zice: „Iată acesta s-a atins de buzele mele...”. Clericii care au liturghisit sunt obligaţi să se împărtăşească.

Mirenii se împărtăseşc după preoţi. Chemarea credincioşilor la împărtăşire se face de către preot: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste apropiaţi-vă”. Prin Împărtăşania pe care o primim cu credinţă, cu nădejde şi cu dragoste recunoaştem că suntem în unitate cu Hristos, cu viaţa Lui, cu Împărăţia Lui.

În Euharistie, aşadar, se împlineşte unirea cea mai desăvârşită cu Hristos, de aceea, pentru a ne apropia de înţelegerea acestei taine trebuie să rostim cu credinţă vie, cuvântul din Evanghelie: „Cred Doamne, ajută necredinţei mele!”. Această credinţă vie, va rodi nădejdea că pe Acela pe care îl contemplăm cu credinţă, ascuns în sfintele taine, odată Îl vom vedea faţă către faţă.

Orice om este nevrednic să primească întru sine Trupul şi Sângele lui Dumnezeu, însă cu multă frică şi sfială, cu cutremurul interior al simţirii nevredniciei, cu pregătire minuţioasă prin Spovedane, suntem datori, aşa nevrednici cum suntem, la ascultarea duhovnicului, să primim în fiinţa noastră pe Dumnezeul cerurilor. Sfânta Euharistie este viaţa vieţii noastre, aerul nemuritor care dă viaţă sufletului nostru, inima Bisericii şi puterea lui Dumnezeu dăruită unor oameni muritori de a se uni, prin hrană, cu Dumnezeu. Trupul şi Sângele lui Hristos, Mântuitorul lumii, sunt unicele merinde pentru viaţa de veci şi fără de Sfânta Euharistie nu ne putem mântui.