Diavolul, din marea lui răutate, duce această luptă cu noi considerând că Dumnezeu e nedrept pentru că el numai o dată a greșit și l-a pedepsit pentru veșnicie. Pe noi, oamenii, ne urăște tocmai pentru că vede cât de mult ne iubește Dumnezeu, care a făcut totul pentru mântuirea noastră. A trimis în lume pe Unicul Său Fiu, care a primit să pătimească cele mai groaznice chinuri pentru noi. A întemeiat cele șapte Sfinte Taine, care sunt punți de legătură între om și Dumnezeu, și în mod deosebit Taina Spovedaniei, prin care ni se iartă toate păcatele. Deci, toată osteneala diavolului de a ne duce la păcat, se șterge printr-o bună și sinceră mărturisire. Apoi, diavolul este gelos pe om pentru că vede că omul ajunge în locul pe care el l-a pierdut.

Împotriva ispitelor diavolului avem două arme – postul și rugăciunea, prin care îl putem îndepărta. „Acest neam nu iese fără post și rugăciune” – zice Mântuitorul. Postul veștejește pofta trupului, iar rugăciunea alungă deșertăciunea lumii. „Întoarce ochii mei să nu vadă deșertăciunea” – spune psalmistul – și atunci diavolul va fugi rușinat și noi vom fi biruitori. Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să-l biruim, acum și întotdeauna! Amin.

(Arhimandritul Serafim Man, Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, 1996, p. 143)