- Înaintea celui ce râvneşte la mântuire - scrie el - stă lupta neîncetată cu latura lui cea rea. În ce constă această latură rea, ştie fiecare. În egoism (iubirea de sine), propria plăcere, autocompătimire: în a face totul pentru sine, spre propria mulţumire, în folosul propriu şi pentru cinstea proprie. Pentru acţiunile prin care se săvârşesc acestea, nu există un plan. Ele se manifestă uneori numai prin gândul la ceva rău când i se înfăţişează minţii un subiect rău, alteori printr-un simţământ rău, alteori, printr-o chemare la rău, alteori, chiar împreună cu atracţia spre rău, mai mult sau mai puţin puternică... Toate acestea pentru suflet sunt necurate, dar încă nu sunt păcate. Cea din urmă începe cu acordul la rău, care se transformă în hotărârea de a face rău.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 79)