Vezi cu câtă grijă și frică umblă cineva, când ține în mâinile sale un pahar plin de materie de mult preț, ca să nu se verse nicidecum. Ia seama când trece cineva vreun râu, și calcă pe niște pietre rău puse, cum se teme să nu cadă în apă și să se înece. Nevoiește-te cât poți să umbli și tu asemenea cu luare-aminte și grijă, si mai cu seamă la începutul întoarcerii tale la pocăință, până să te obișnuiești, fără a face nicidecum vreun lucru sau să vorbești vreun cuvânt care să nu fie plăcut lui Dumnezeu.

La aceasta îți dă un înțelept o sfătuire folositoare, zicând: Cine dorește să dobândească fapta bună, să-și închipuie că are înaintea sa un om mare și însemnat care îl privește în toate faptele sale, să facă și să vorbească așa cum ar fi făcut, dacă l-ar fi văzut cu ochii pe acela către care are multă evlavie. Vezi cum și înțelepții acestei lumi aveau atâta sârguință către fapta bună? Deci gândește-te că vezi înaintea ta, nu vreun boier pământesc, ci pe cerescul Împărat și Stăpân al nostru, deoarece ca Dumnezeu nescris împrejur, este de față în tot locul și aude și te vede. Deci, fie faptele și cuvintele tale, după cum se cuvine unei asemenea măriri, cerând darul Stăpânului, ca să te păzească totdeauna, fără greșală.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, p. 311-312)