Astfel, după Sfânta Liturghie (acolo unde se oficiază, dacă nu, până în orele amiezii), după otpustul (finalul) liturghiei, și după ce toți cei prezenți se închină, preotul iese cu cădelnița și diaconul (sau paraclisierul) cu lumânarea aprinsă, și cădește Sfânta Cruce în timp ce la strană se cântă Troparul („Mântuiește, Doamne...”) și Condacul Crucii („Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce...”). Preotul ridică Cinstită Cruce deasupra capului și o duce în Sfântul Altar prin Ușile Împărătești, o așază pe Sfânta Masă și o cădește (tămâiază).

În cadrul Sfintei Liturghii se pun Antifoanele Praznicului (sau cele „clasice”), apoi, după Vohod, Troparul urmat de „Slavă... și acum”, Condacul, Prochimenul și Aliluia ale Praznicului, respectiv Axionul și Chinonicul Praznicului.

Amintim faptul că următorul ritual al scoaterii Sfintei Cruci spre închinare credincioșilor va avea loc în Perioada Triodului, în duminica a treia din Postul Mare, care este închinată cinstitei cruci.

„Încă de la începutul creștinismului s-a acordat un cult religios Sfintei Cruci, fiind cel dintâi obiect sfânt al religiei noastre și care, încă de atunci și până în zilele noastre, Sfânta Cruce are adversari și mai deranjează. Dar, cu toate acestea, pentru noi, ea este armă și semn de biruință asupra diavolului”.